Ga 02:06
Dar cei ce par a fi ceva e – oricine-ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului –, cei ce par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic,
Iov 34
CAPITOLUL 34
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1Elihu a vorbit mai departe şi a zis:
2
„Deci, ascultaţi la mine, voi, cei cu'Nţelepciunea,
  deschideţi-vă-auzul, voi, cei ce-aveţi Ştiinţa;
3
urechea e cea care cuvintele le cearcă
  aşa precum gâtlejul mâncările le gustă.
4
Să judecăm de-aceea noi înşine ce-i drept,
  e bine să cunoaştem noi între noi ce-i bun.
5
Fiindcă Iov a spus-o cu gura: – Eu sunt drept,
  dar Domnu'ndepărtează de mine judecata;
6
El judecăţii mele i-a'mpotrivit minciuna;
  adâncă mi-i săgeata; eu, fără strâmbătate...
7
Ah, cine e ca Iov
  să bea cu uşurinţă batjocura ca apa,
8
fără păcat şi fără nici cea mai mică vină
  şi făr' să-şi fi dat mâna cu cei fără de lege,
  nici să fi mers pe cale cu cei necredincioşi?
9
Să nu zici: – Nu e omul cel care cercetează,
  ci de la Domnu-i vine cerească cercetare.
10
De-aceea luaţi aminte, voi, inimi pricepute:
  Nu-mi fie ca sub Domnul să fac ceva de rău,
  sub Cel-Atotputernic să-l tulbur pe cel drept;
11
Căci El plăteşte omul întocmai după faptă,
  da, El pe om îl află în chiar purtarea lui.
12
Tu crezi că Domnul face ceva lipsit de noimă,
  că Cel-Atotputernic încurcă judecata,
13
El, Cel ce-a dat pământul?
  Cine-a făcut pământul şi lumea de sub cer?
14
Că dac'ar vrea El totul pe loc să se oprească
  şi duhul a dintr'o dată să-l ţină lângă Sine,
15
atunci deodată totul din viaţă ar muri
  şi omul s'ar întoarce'n pământul de'nceput.
16
De nu pricepi, ascultă!,
  auzul tău să vadă cuvintele cum sună!
17
Vezi tu că veşnic este, şi'n veşnicie drept,
  Cel ce urăşte'n lume din veac fărădelegea
  şi-i pierde pe cei răi,
18
El, Cel ce poat' să-i spună'mpăratului: Netrebnic!,
  şi celor mari ai lumii, la fel: Nelegiuiţi!
19
Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit
  nu ştie să-i cinstească'n cuvânt pe cei bogaţi,
  să-i laude la chip
20
pe cei ce'n van se roagă şi strigă către om,
  nelegiuiţii, zbirii sărmanilor din poartă.
21
Căci El pe om nu-l vede decât în fapta lui,
  dar nici ea, fapta'n sine, nici ea nu-L dă uitării b,
22
că pentru cel nemernic nu-i loc de ascunziş;
23
de-acum pe omul-semen mai mult n'o să-l înşele,
  fiindcă Domnu-Şi are privirea peste toţi;
24
El, Cel ce le cunoaşte pe cele neştiute,
  slăvite, minunate şi multe fără număr,
25
El este Cel ce ştie şi faptele lor toate
  şi Se întoarce noaptea şi-i culcă la pământ.
26
Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i stinge,
  dar ei, cu toate-acestea, nu pier şi'n faţa Lui c,
27
ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu s'au dus
  şi nici nu cunoscură a' Sale judecăţi,
28
făcând la El s'ajungă strigarea celor slabi,
  la El, Cel ce le-aude acestora strigarea.
29
Când El Se linişteşte, au cine-I bagă vină?
  când El Şi-ascunde faţa, au cine-L va vedea?
  El pentru neam e unul, şi-acelaşi pentru om,
30
şi dacă'nchide ochii când om viclean domneşte,
  o face pentru răul ce vine din popor.
31
Când cineva Îi spune: – Am luat zălog, dar gata,
  de-acum n'o să mai iau,
32
arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să văd,
  şi-o altă nedreptate de-acum nu voi mai face...,
33
nu de la tine oare îţi vei plăti greşala?,
  căci tu eşti cu cârteala şi-ai început, nu eu;
  de ştii ceva, vorbeşte!
34
De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor,
  aşa cum înţeleptul m'ascultă'n tot ce spun.
35
Dar Iov nu întru dreapta pricepere-a grăit,
  iar vorbele lui toate-s lipsite de ştiinţă.
36
Nu, Iov, ci te învaţă
  să nu mai dai răspunsuri precum cei ne'nţelepţi,
37
ca nu cumva prin asta să ne sporim păcatul;
  că grea fărădelege va fi deasupra noastră
  de-om spune vorbe multe având pe Domnu'n faţă“.