FA 27:34
De aceea, vă rog să mâncaţi, fiindcă aceasta e spre mântuirea o voastră. Că nici unuia din voi, un fir de păr din cap nu-i va pieri“.
2Rg 14
CAPITOLUL 14
Întoarcerea lui Abesalom.
1Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că inima regelui s'a întors spre Abesalom,
2a trimis Ioab la Tecoa şi a luat de acolo o femeie isteaţă şi i-a zis: „Plângi, îmbracă-te cu haine de jale şi nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care jeleşte de multe zile pentru un mort;
3şi du-te la rege şi vorbeşte-i aşa:...“. Şi Ioab i-a spus ce avea să zică.
4Aşa că femeia din Tecoa a venit la rege şi a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat, zicând: „Ajutor, o, rege, ajutor!“
5Iar regele i-a zis: „Ce e cu tine?“ Iar ea a zis: „Sunt femeie văduvă, căci mi-a murit bărbatul.
6Roaba ta avea doi feciori, iar aceştia s'au sfădit în ţarină şi nu era cine să-i despartă, aşa că unul dintre ei l-a lovit pe celălalt, fratele lui, şi l-a omorât.
7Şi, iată, toate rudele s'au ridicat împotriva roabei tale, zicând: – Dă-ni-l pe acela care şi-a ucis fratele şi-l vom ucide pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis, şi-l vom nimici chiar şi pe moştenitorul lui!... Şi astfel vor ei să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, aşa încât bărbatului meu să nu-i rămână urmaş sau nume pe faţa pământului“.
8Atunci regele i-a zis femeii: „Mergi sănătoasă la casa ta, iar eu voi da porunci pentru tine“.
9Iar femeia din Tecoa a zis către rege: „O, rege, domnul meu, asupra mea să fie vina, şi asupra casei tatălui meu, iar regele şi tronul său să fie fără vină!“ a
10Regele i-a zis: „Cine este cel ce vorbeşte împotrivă-ţi? Adu-l la mine, şi nimeni nu se va mai atinge de el b!“
11Iar femeia a zis: „Aducă-şi dar aminte regele de Domnul, Dumnezeul său, atunci când rudele de sânge se vor aduna să strige, şi să nu-l lase pe fiul meu pradă pierzaniei“. Şi a zis regele: „Viu este Domnul de va cădea pe pământ un fir din părul fiului tău!“
12Şi a zis femeia: „Atunci, grăiască roaba ta o vorbă către domnul meu, regele!“ El a zis: „Grăieşte!“
13Atunci a zis femeia: „De ce ai cugetat tu aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Cuvântul acesta, ieşit din gura regelui, e ca o greşală făcută de el însuşi, aceea de a nu-l mai întoarce regele pe cel izgonit.
14Căci noi cu moarte vom muri, şi vom fi ca apa ce se varsă pe pământ şi nu se mai adună la un loc; Dumnezeu însă nu vrea ca sufletul să se piardă, şi nici va socoti să-l alunge de la El pe cel izgonit.
15Şi acum, am venit să grăiesc cuvântul acesta către rege, domnul meu, căci poporul mă va vedea, iar roaba ta va zice: Să-i vorbească cineva domnului meu, regele, că doar va plini regele rugămintea roabei sale
16pe care regele o va asculta, s'o mântuiască pe roaba sa din mâna omului care caută să mă nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu“.
17Şi a zis femeia: „Acum, dacă cuvântul domnului meu, regele, e binevoitor..., bine; căci regele, domnul meu, e ca un înger al lui Dumnezeu, care aude şi binele, şi răul; şi Domnul, Dumnezeul tău, va fi cu tine“.
18Şi răspunzând regele, i-a zis femeii: „Să nu ascunzi de mine lucrul despre care te voi întreba“. Iar femeia a zis: „Grăiască domnul meu, regele!“
19Şi a zis regele: „Oare nu-i cu tine mâna lui Ioab în toate acestea?“ Iar femeia i-a zis regelui: „Pe viaţa sufletului tău, o, rege, doamne, că din tot ceea ce a grăit domnul meu, regele, eu nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga; da, robul tău Ioab, el mi-a dat poruncă şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale.
20Robul tău Ioab a făcut învăluirea de cuvinte asupra acestui lucru; iar domnul meu, regele, este înţelept ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu în a cunoaşte toate cele de pe pământ.“ c
21Atunci regele a zis către Ioab: d „Iată, ţi-am făcut după cuvântul acesta: Du-te şi adu-l înapoi pe tânărul Abesalom“.
22Iar Ioab, căzând cu faţa la pământ, s'a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. Şi a zis Ioab: „Astăzi a cunoscut robul tău că am aflat bunăvoinţă e în ochii tăi, o, rege, doamne al meu; căci domnul meu, regele, a plinit cererea robului său“.
23Apoi Ioab s'a ridicat, s'a dus la Gheşur şi l-a adus pe Abesalom la Ierusalim.
24Şi a zis regele: „Să se întoarcă la casa lui, dar faţa mea să n'o vadă!“ Şi s'a întors Abesalom la casa lui, dar faţa regelui n'a văzut-o.
25În tot Israelul nu se afla bărbat mai frumos decât Abesalom: din tălpile picioarelor şi până'n creştetul capului nu avea nici o meteahnă.
26Când îşi tundea capul (şi-l tundea la începutul fiecărui an, că-i era greu cu el), părul tuns cântărea două sute de sicli (pe potriva siclului regesc) f.
27Lui Abesalom i s'au născut trei fii şi o fiică, numele celei din urmă era Tamara; aceasta era femeie foarte frumoasă şi a devenit soţia lui Roboam, fiul lui Solomon; iar ea l-a născut pe Abia.
28Şi a rămas Abesalom în Ierusalim doi ani de zile, dar faţa regelui n'a văzut-o.
29Atunci l-a chemat Abesalom pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar acela n'a vrut să vină la el; şi a trimis la el a doua oară, dar n'a vrut să vină.
30Şi a zis Abesalom către slugile sale: „Iată, în câmp, partea de ţarină a lui Ioab, pe care el are orz, vecină cu a mea; duceţi-vă şi daţi-i foc“. Aşa că slugile lui Abesalom i-au ars cu foc holda.
31Atunci robii lui Ioab s'au dus la el cu hainele sfâşiate şi au zis: „Slugile lui Abesalom ţi-au ars holda“. Atunci Ioab s'a ridicat şi a venit acasă la Abesalom şi i-a zis: „De ce mi-au ars slugile tale holda?“
32Iar Abesalom a zis către Ioab: „Iată, am trimis la tine, zicând: – Vino aici şi te voi trimite la rege! Căci îmi ziceam: De ce am venit eu din Gheşur? că-mi era bine acolo! Acum, însă, iată că faţa regelui n'am văzut-o. Dacă se află'n mine nedreptate, ucide-mă!“
33Ioab a intrat atunci la rege şi i-a spus, iar acela l-a chemat pe Abesalom. Şi a intrat la rege şi i s'a închinat şi a căzut cu faţa la pământ în faţa regelui. Iar regele l-a sărutat pe Abesalom.