FA 27:18
Şi tare fiind loviţi de furtună, a doua zi au aruncat încărcătura.
Iona 1
Chemarea, neascultarea şi pedepsirea lui Iona.
1Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
2„Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare a, şi propovăduieşte în ea, căci strigarea răutăţii ei s'a urcat pân' la Mine“ b.
3Dar Iona s'a sculat să fugă de dinaintea feţei Domnului, la Tarsis c. Şi s'a coborât la Iope şi a aflat o corabie care mergea la Tarsis; şi şi-a plătit preţul călătoriei şi a intrat în ea spre a se duce împreună cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului.
4Dar Domnul a stârnit un vânt pe mare; şi s'a făcut pe mare o furtună puternică, încât corabia era în primejdie de a se sfărâma.
5Iar corăbierii s'au înspăimântat şi strigau fiecare spre dumnezeul său; şi mărfurile din corabie le aruncau în mare, ca s'o uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei şi dormea sforăind.
6Iar cârmaciul a venit la el şi i-a zis: „De ce sforăi?... Scoală-te şi roagă-L pe Dumnezeul tău, că doar ne-o scăpa Dumnezeu şi nu vom pieri d!“
7Şi a zis fiecare către vecinul său: „Veniţi, şi haideţi să aruncăm sorţi şi să aflăm din a cui pricină este această nenorocire asupra noastră!“ Şi au aruncat sorţi, iar sorţul a căzut pe Iona e.
8Şi i-au zis: „Spune-ne, din a cui pricină se află această nenorocire asupra noastră? Cu ce te îndeletniceşti? De unde vii şi'ncotro te duci? Din ce ţară eşti, şi din care popor?“.
9Iar el le-a zis: „Eu sunt un rob al Domnului şi mă închin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a făcut marea şi uscatul“.
10Atunci oamenii s'au înfricoşat cu mare frică şi i-au zis: „De ce-ai făcut tu asta?“; căci ei ştiau că el fugise departe de faţa Domnului, fiindcă el le spusese.
11Şi i-au zis: „Ce să facem noi cu tine pentru ca marea să ni se aline?“. Fiindcă marea se înălţa şi ridica valuri mari.
12Iar Iona le-a zis: „Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s'a stârnit asupra voastră această mare furtună“.
13Dar oamenii se sileau să se întoarcă la uscat, însă nu puteau, căci marea se înălţa şi din ce în ce mai cumplit li se ridica deasupra f.
14Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Nicidecum, Doamne: să nu pierim noi din pricina vieţii acestui om, şi sânge drept g să nu arunci asupră-ne, fiindcă Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut!“
15Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare; iar marea şi-a încetat furia.
16Iar oamenii cu mare teamă s'au temut de Domnul şi I-au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut făgăduinţe.