Euharistia duminicală (în prima zi a săptămânii iudaice) devenise o practică obişnuită a comunităţilor creştine. Din context înţelegem că membrii comunităţii s'au adunat sâmbătă seara (când începea de fapt ziua de sărbătoare), iar „frângerea pâinii“ a avut loc după miezul nopţii. (De observat că Luca şi-a reluat povestirea la persoana întâi plural – vezi nota de la 16, 10).