Ap 20:10
Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este Fiara şi Profetul Mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor f.
Fc 19
Nelegiuirile şi nimicirea Sodomei.
1Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre seară; iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s'a ridicat să-I întâmpine şi s'a plecat cu faţa până la pământ
2şi a zis: „Rogu-vă, Domnii mei, abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi rămâneţi acolo peste noapte; spălaţi-Vă picioarele, iar mâine Vă veţi scula de dimineaţă şi Vă veţi duce'n drumul Vostru“. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliţă“ a.
3Dar el a stăruit atât de mult b, încât Ei s'au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a făcut ospăţ; şi azime Le-a copt, iar Ei au mâncat.
4Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat, oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tânăr până la bătrân, tot poporul pân'la unul, au înconjurat casa
5şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară, ca să-i cunoaştem c!“
6Lot a ieşit la ei în faţa uşii, a închis uşa după el
7şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog, nu faceţi răul!
8Iată, eu am două fete care n'au cunoscut bărbat; vi le-aduc să faceţi cu ele ce vă place d, numai Acelor Oameni să nu Le faceţi nimic, de vreme ce-au intrat sub acoperişul casei mele!“
9Dar ei au zis către el: „Dă-te la o parte! Eşti un venetic, şi-acum faci pe judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău decât lor!“ Şi s'au năpustit asupra lui Lot şi s'au apropiat de uşă s'o spargă.
10Dar Oamenii Şi-au întins mâna, l-au tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat uşa;
11iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la mic pân'la mare, aşa că s'au lăsat păgubaşi să mai caute uşa.
12Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi, pe fiii tăi, pe fetele tale sau pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din locul acesta,
13căci Noi avem să nimicim locul acesta, pentru că strigarea'mpotriva lor s'a suit la faţa Domnului, şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem“.
14Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, cei ce aveau să le ia e pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va să piardă cetatea“. Ginerilor însă li s'a părut că el glumeşte.
15Iar în revărsatul zorilor, îl zoreau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale pe care le ai [aici] şi ieşi, ca nu cumva să pieri odată cu nelegiuirile cetăţii!“
16Cum însă el zăbovea, îngerii l-au apucat de mână, pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui, Domnul având milă de el.
17Şi a fost că după ce l-au scos afară, [unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiţi înapoia ta, nici să te opreşti în Câmpie f, ci scapă la munte, ca nu cumva să fii mistuit împreună cu ei!“
18Dar Lot Le-a zis: „Nu, Doamne g, Te rog!
19Iată că robul Tău a aflat milă'n faţa ochilor Tăi şi mare-i bunăvoinţa h pe care-o ai faţă de mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug în munte, ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi să mor.
20Iată cetatea aceasta: destul de aproape ca să fug în ea, e şi destul de neînsemnată. În ea îmi va fi scăparea. Lasă-mă să scap într'însa – aşa-i că ea nu'nseamnă mare lucru? – şi să rămân în viaţă!“
21Şi i-a zis: „Iată, de dragul feţei tale îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi ruina cetatea de care vorbeşti.
22Grăbeşte-te dar şi fugi în ea; că Eu nu pot face nimic până nu vei ajunge tu acolo“. De aceea s'a şi numit cetatea aceea Ţoar.
23Se ridica soarele deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar.
24Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc de la Domnul, din cer,
25şi a nimicit cetăţile acestea şi toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce odrăslea din pământ.
26Femeia lui [Lot] însă s'a uitat înapoi şi s'a prefăcut în stâlp de sare i.
27Iar dis-de-dimineaţă a alergat Avraam la locul unde stătuse'n faţa Domnului
28şi, cătând spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul Câmpiei, iată c'a văzut fumegarea pământului ridicându-se ca fumul unui cuptor.
29Şi aşa a fost că, atunci când a prăpădit Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, atunci când a prăpădit Dumnezeu cetăţile unde trăia Lot.
30Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s'a aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar; şi a locuit într'o peşteră, el şi cele două fete ale sale.
31Şi cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân j, iar în ţinutul acesta nu-i nimeni care să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte'n tot pământul.
32Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el; şi astfel din tatăl nostru să ne ridicăm urmaşi“.
33Şi'n noaptea aceea l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin; şi a intrat cea mai mare şi'n chiar noaptea aceea s'a culcat cu tatăl ei; dar el nu şi-a dat seama când s'a culcat ea şi când s'a sculat.
34Iar a doua zi a zis cea mai mare către cea mai mică: „Iată, eu m'am culcat azi-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi'n noaptea asta cu vin şi du-te să te culci şi tu cu el; şi astfel să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!“
35Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi'n noaptea aceea; şi a intrat şi cea mai mică şi s'a culcat cu el; dar el nu şi-a dat seama când s'a culcat ea şi când s'a sculat.
36Astfel amândouă fetele lui Lot au rămas grele de la tatăl lor.
37Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu“ k. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi'n ziua de azi.
38Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu“ l. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi'n ziua de azi.