Ap 19:18
ca să mâncaţi cărnuri de'mpăraţi şi cărnuri de căpetenii şi cărnuri de puternici şi cărnuri de cai şi de-ale celor ce şed pe ei, şi cărnuri de tot soiul de oameni, şi liberi, şi robi, şi mici, şi mari“. l
Is 63
Răzbunarea Domnului asupra Edomului. Ziua biruinţei.
1
Cine este acesta care vine din Edom
în roşeaţa hainelor sale din Bosor,
atât de mândru în veşmântul Său
şi strigând cu glas mare:
– Eu vorbesc de dreptate şi de judecată ântuitoare!? a
2
De ce sunt hainele tale roşii
şi îmbrăcămintea ca a unuia ce calcă struguri în lin b?
3
Sunt sătul de strugure zdrobit
şi de neamuri în care nu-i nimeni cu Mine;
întru mânia Mea i-am călcat în picioare
şi i-am jucat şi i-am făcut ţărână
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ
şi îmbrăcămintea Mea toată am spurcat-o.
4
Că pentru ei a venit ziua răsplătirii,
iar anul răscumpărării e de faţă.
5
Şi M'am uitat, şi nimeni nu se afla să ajute;
şi am privit, şi nimeni nu venea în sprijin;
de aceea braţul Meu M'a izbăvit c
şi mânia Mea s'a apropiat;
6
şi'ntru mânia Mea i-am călcat în picioare
şi sângele lor l-am vărsat pe pământ.
7
Adusu-mi-am aminte de mila Domnului
şi de laudele Lui întru toate câte ne-a răsplătit.
Domnul îi este bun judecător casei lui Israel:
El ne dă nouă după mila Sa
şi după mulţimea dreptăţii Sale.
8
Şi a zis: „Oare nu-i poporul Meu,
ei, copiii care nu se vor lepăda?“.
Şi El li S'a făcut mântuire
9
din tot necazul lor:
Nu un sol, nu un înger,
ci El Însuşi, Domnul, i-a mântuit,
fiindcă El i-a iubit şi i-a cruţat;
El Însuşi i-a mântuit şi i-a primit
şi i-a înălţat în toate zilele veacului.
10
Dar ei nu s'au supus
şi L-au întărâtat pe Duhul Său cel Sfânt;
aşa că Domnul S'a întors în a le fi potrivnic,
El Însuşi S'a luptat împotriva lor.
11
Atunci Şi-a adus El aminte de zilele de altădată:
– Unde este Cel ce i-a scos din mare,
El, Păstorul turmei?
Unde este Cel ce L-a pus în ei pe Duhul Sfânt?
12
El, Cel ce cu dreapta Sa l-a îndrumat pe Moise,
da, cu braţul slavei Sale?
El a făcut apa să se închege de dinainte-I,
ca să-Şi facă Sieşi nume veşnic.
13
El i-a îndrumat prin adânc
ca pe un cal în pustie
– iar ei nu s'au poticnit –
14
şi ca pe o cireadă prin câmp:
Duhul S'a pogorât de la Domnul
şi i-a călăuzit.
Aşa Ţi-ai îndrumat Tu poporul,
ca să-Ţi faci Ţie nume slăvit.
15
Caută din cer
şi vezi din casa Ta cea sfântă
şi din slava Ta:
Unde-Ţi sunt râvna şi tăria?
unde-i belşugul milei Tale
şi-al îndurărilor Tale,
că ne-ai suferit?
16
Fiindcă Tu eşti Părintele Nostru;
că Avraam nu ne-a ştiut
şi Israel nu ne-a cunoscut,
ci Tu, Doamne, Părintele nostru:
Tu mântuieşte-ne;
numele Tău de la'nceput a fost asupra noastră.
17
De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la calea Ta?
de ce ne-ai învârtoşat inimile
ca să nu ne temem de Tine?
Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi,
de dragul seminţiilor moştenirii Tale,
18
ca să moştenim cât de puţin
din muntele Tău cel sfânt!
Potrivnicii noştri Ţi-au călcat sfinţenia'n picioare;
19
am devenit ca atunci, la'nceput,
când Tu nu domneai peste noi
şi numele Tău nu se chema deasupră-ne.