Ap 19:16
Şi pe mantia Lui şi pe coapsa Lui j are nume scris: Împăratul-împăraţilor-şi-Domnul-domnilor.
Iz 21
Sabia Domnului.
1Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2„De aceea, fiul omului, profeţeşte; îndreaptă-ţi faţa întocmai spre Ierusalim şi uită-te spre locurile lor cele sfinte şi profeţeşte împotriva ţării lui Israel;
3şi-i vei spune ţării lui Israel: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu sunt împotriva ta, şi-Mi voi scoate sabia din teacă şi voi nimici din tine pe cel nelegiuit şi pe cel nedrept.
4Pentru că Eu voi nimici din tine pe cel nelegiuit şi pe cel nedrept, de aceea va ieşi sabia Mea din teaca ei împotriva a tot trupul, din miazăzi până'n miazănoapte.
5Şi tot trupul va cunoaşte că Eu, Domnul, Eu Mi-am scos sabia din teacă şi că ea la loc nu se va mai întoarce.
6Iar tu, fiul omului, suspină întru frângerea şalelor tale, din greu suspină în faţa ochilor lor.
7Şi va fi că dacă ei îţi vor zice: «De ce suspini?», tu le vei spune: «Din pricina veştii; că vine, şi orice inimă se va frânge şi toate mâinile vor slăbi şi orice trup şi orice duh îşi va da ultima suflare a; şi toate coapsele se vor întina cu umezeală; iată, vine şi va fi!» zice Domnul Domn“.
8Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
9„Fiul omului, profeţeşte!
Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul: Spune:
Sabie, sabie, ascute-te
şi umple-te de mânie
10
ca să-i înjunghii pe cei spre'njunghiere!
Ascute-te ca să fulgeri,
gata să fii pentru privelişte!
Înjunghie, nu ţine seama,
dispreţuieşte tot copacul b!...
11
Şi a făcut-o gata
s'o ţină El în mână;
ascuţită-i sabia,
gata pentru mâna Celui ce taie.
12
Strigă, fiul omului, şi te vaită,
că ea venit-a asupra poporului Meu,
asupra tuturor mai-marilor lui Israel;
care nu vor fi mai mult ca nişte străini.
Sabie venit-a asupra lui Israel,
bate din palme,
13
că ea cu'ndreptăţire vine!
Şi ce dacă şi neamul însuşi va fi alungat?
Nu va fi! zice Domnul Domn.
14
Iar tu, fiul omului,
profeţeşte şi bate din palme
şi ia a doua sabie;
a treia e sabie de măcel,
sabia cea mare de măcel,
şi-i vei lovi cu spaimă,
aşa ca inima să li se frângă;
15
cei ce-au slăbit
vor creşte'n număr pe la porţi:
măcel de sabie venit-a peste ei;
e bună în măcel,
e bună'n scânteiere.
16
Avântă-te'nainte,
ascute-te de-a dreapta, ascute-te de-a stânga,
oriunde lama'n vânt ţi se ridică!
17
Eu, chiar şi Eu din palme voi plesni
şi furia Mi-o voi stâmpăra. c
Eu, Domnul, am grăit“.
18Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
19„Şi tu, fiul omului, înseamnă-ţi două căi prin care să intre sabia regelui Babilonului; d amândouă să plece dintr'o singură ţară; o mână la începutul căii cetăţii: la începutul căii vei face însemnare
20ca sabia să vină împotriva [cetăţii] Raba (a fiilor lui Amon), şi împotriva Iudeii şi împotriva Ierusalimului, în chiar mijlocul lui.
21Fiindcă regele Babilonului va sta în calea cea veche, la răspântia celor două căi, să pună la'ncercare ghicitul: să fiarbă toiag, să întrebe chipuri cioplite şi să cerceteze, de-a dreapta lui, ficatul animalului sau al păsării jertfite. e
22Sorţul a căzut asupra cetăţii Ierusalimului: să ridice dâmburi de pământ împrejuru-i, să zbiere cât îl ţine gura, să înalţe strigăte din gâtlej, să-i ridice movile în faţa porţilor, să îngrămădească mormane de pământ, să-i aşeze împotrivă aruncătoare de pietre şi de flăcări.
23Pentru ei f, el era ca unul care s'a pus pe ghicit în faţa lor, socotindu-şi propriile sale nedreptăţi cu gândul de a le trezi în minte pe ale lor.
24De aceea, aşa grăieşte Domnul: Pentru că voi aţi chemat în amintire nedreptăţile voastre – întru dezvăluirea propriilor voastre necurăţii –, pentru ca păcatele să vi se vadă întru toate necurăţiile voastre şi întru născocirile voastre idoleşti, pentru că voi le-aţi chemat în amintire, întru ele veţi fi prinşi.
25Iar tu, principe păgân şi nelegiuit al lui Israel, a cărui zi de pe urmă vine la vremea de culme a nedreptăţilor,
26aşa grăieşte Domnul: Scoate-ţi tiara şi leapădă-ţi coroana; ce-a fost înainte nu va fi şi după; pe cel smerit l-ai înălţat, pe cel înalt l-ai umilit.
27Nedreptate, nedreptate, nedreptate, pe ea o voi lua în seamă; nici ea nu va fi precum cea dinainte, până ce va veni cel căruia i se cuvine: lui i-o voi da.
28Iar tu, fiul omului, profeţeşte!; şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul către fiii lui Amon în ceea ce priveşte ocara lor; şi vei zice: Sabie, sabie, g ieşi afară să înjunghii şi ieşi afară să plăteşti, trezeşte-te să fulgeri!
29În deşartele tale vedenii şi'n vreme ce tu profeţeai minciuni, ca să te arunci pe grumajii nelegiuiţilor răniţi, ziua lor de pe urmă a venit la vremea de culme a nedreptăţilor.
30Întoarce-te în teaca ta h şi să nu mai rămâi în locul acesta în care te-ai născut: în propria ta ţară te voi judeca.
31Şi peste tine-Mi voi vărsa urgia; cu focul urgiei Mele voi sufla asupră-ţi şi te voi da în mâinile barbarilor celor iscusiţi în a face răul.
32Vei fi de hrană focului; sângele tău va fi în mijlocul propriei tale ţări; de tot ţi se va şterge amintirea; că Eu, Domnul, Eu am grăit“.