Ap 19:04
Iar cei douăzeci şi patru de Bătrâni şi cele patru Fiinţe au căzut şi I s'au închinat lui Dumnezeu Cel ce şade pe tron, zicând: „Amin! Aliluia!“
Ap 6
Primele şase peceţi.
1Şi-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi pe una din cele patru Fiinţe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!“
2Şi m'am uitat: şi iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s'a dat o cunună a şi a pornit biruind şi să biruiască.
3Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!“
4Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul b; şi celui ce şedea pe el i s'a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se'njunghie între ei; şi o sabie mare i s'a dat.
5Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!“ Şi m'am uitat: şi iată, un cal negru c; şi cel ce şedea pe el avea în mâna lui un cântar.
6Şi-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar d şi trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn şi vin, nu le vătăma e.
7Şi când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, zicând: „Vino şi vezi!“
8Şi m'am uitat: şi iată, un cal şarg f; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea; şi Iadul g se ţinea în urmă-i. Şi peste a patra parte a pământului li s'a dat lor putere să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.
9Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic h sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o aveau i.
10Şi strigau cu glas mare şi ziceau: „Stăpâne sfinte şi adevărate, până când oare nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru, [cerându-l] de la cei ce locuiesc pe pământ? j
11Şi fiecăruia din ei i s'a dat un veşmânt alb; şi li s'a spus să stea'n odihnă încă puţină vreme, până ce vor împlini numărul k şi cei împreună-slujitori cu ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.
12Şi când El a deschis pecetea a şasea, eu m'am uitat; şi iată, cutremur mare a fost; soarele s'a făcut negru ca un sac de pâslă şi luna'ntreagă s'a făcut ca sângele,
13şi stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum smochinul îşi leapădă smochinele verzi când e zgâlţâit de vijelie;
14iar cerul s'a'ndepărtat ca o carte'nvălătucită l, şi fiece munte şi insulă s'au mişcat din locurile lor.
15Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot robul şi tot omul liber s'au ascuns în peşterile şi'n stâncile munţilor,
16strigându-le munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului;
17c'a venit Ziua, [ziua] cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea'n picioare?“