Ap 19:02
Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Sale! Pentru că a judecat-o pe Desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi din mâna ei a răzbunat sângele robilor Săi“.
Ap 16
Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
1Şi-am auzit glas mare din templu, zicându-le celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!“
2Şi s'a dus cel dintâi şi şi-a vărsat cupa pe pământ. Şi s'a ivit o bubă rea şi vătămătoare pe oamenii care aveau semnul Fiarei şi care se'nchinau chipului Fiarei.
3Şi al doilea înger şi-a vărsat cupa în mare; şi s'a făcut sânge ca al unui mort a, şi toată suflarea vieţii care este'n mare a murit.
4Şi cel de al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi'n izvoarele apelor; şi ele s'au prefăcut în sânge.
5Şi l-am auzit pe îngerul apelor, zicând: „Drept eşti Tu, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai, Sfinte, că ai judecat acestea;
6de vreme ce ei au vărsat sângele sfinţilor şi profeţilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!“
7Şi-am auzit zicându-se din altar: „Da, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!“
8Şi al patrulea înger şi-a vărsat cupa în soare; şi i s'a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc.
9Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare arşiţă şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu Care are putere peste plăgile acestea, şi nu s'au pocăit ca să-I dea slavă.
10Şi al cincilea şi-a vărsat cupa pe scaunul Fiarei; şi împărăţia ei s'a întunecat şi oamenii îşi muşcau limbile de durere,
11şi din pricina durerilor şi a bubelor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, dar de faptele lor nu s'au pocăit.
12Şi al şaselea înger şi-a vărsat cupa peste râul cel mare, peste Eufrat b, şi apa lui a secat ca să fie gătită calea'mpăraţilor de la Soare-Răsare.
13Şi-am văzut [ieşind] din gura Balaurului şi din gura Fiarei şi din gura Profetului Mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte;
14fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii'ntregi să-i adune la războiul Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul.
15– „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează şi-şi păstrează veşmintele c, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea d!“ –
16Şi i-a strâns la locul care'n evreieşte se cheamă Armagheddon e.
17Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa'n văzduh; şi din templul cerului, de la tron, a ieşit o voce mare, strigând: „S'a făcut!“
18Şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi s'a făcut cutremur mare, aşa cum de când e omul pe pământ n'a mai fost un cutremur atât de mare.
19Şi cetatea cea mare f s'a rupt în trei părţi, şi cetăţile păgânilor s'au prăbuşit. Şi de Babilonul cel mare s'a amintit înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.
20Şi tot ce fusese insulă a fugit, şi munţi nu s'au mai aflat.
21Şi grindină mare ca talantul g s'a prăvălit din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii cu grindină, căci mare e plaga aceasta, foarte mare.