Grecescul
fylaké înseamnă pază, supraveghere, strajă (
Mt 14, 25), închisoare, temniţă (
Mt 14, 3;
Ap 2, 10;
Ap 20, 7). Aici însă are sensul de adăpost, loc de refugiu, ţarc în care cineva se simte bine. Imaginea este aceea a unei cetăţi pustii, ruinate, părăsite; un astfel de pustiu e locul preferat al duhurilor necurate.