Ap 03:19
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-i pedepsesc h; fii râvnitor aşadar şi pocăieşte-te.
Evr 12
Pilda de răbdare şi sfinţenie a lui Iisus Hristos Însuşi. Îndemnuri spre virtute.
1Astfel că şi noi, având împrejuru-ne atâta nor de martori a, să lepădăm tot ceea ce îngreuiază şi tot păcatul ce cu uşurinţă ne'mpresoară, şi cu stăruinţă să alergăm la întrecerea ce ne stă'nainte,
2cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus, Cel ce'n locul bucuriei care-I stătea'nainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii, şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre.
4Voi încă nu v'aţi împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul
5şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;
6căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.
7Dacă e să'nduraţi, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă?
8Dar dacă voi sunteţi scutiţi de această certare de care toţi au avut parte, atunci sunteţi copii nelegitimi, iar nu fii.
9Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinţii noştri după trup care să ne certe şi pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, şi prin aceasta să trăim?
10Pentru că ei ne pedepseau pentru puţine zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
11Certarea, oricare ar fi ea, nu pare la'nceput că e spre bucurie, ci spre'ntristare; dar mai târziu, celor ce-au fost încercaţi b prin ea le pune'nainte roada cea paşnică a dreptăţii.
12Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi;
13faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, aşa încât ceea ce e şchiop să nu calce-alături, ci mai degrabă să se vindece.
14Căutaţi pacea cu toţi, şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul,
15veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva vreo rădăcină a amarului, odrăslind deasupra c, să vă facă tulburare şi prin ea să se'ntineze mulţi;
16să nu fie cineva desfrânat sau necurat ca Esau, care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut;
17voi ştiţi că şi după aceea, vrând el să moştenească binecuvântarea, drumul i-a fost închis d; că n'a mai aflat loc pentru pocăinţă, deşi cu lacrimi îl căuta.
18Fiindcă voi nu v'aţi apropiat de un munte ce poate fi pipăit e, şi de foc arzător şi de negură şi de'ntuneric şi de vijelie
19şi de glas de trâmbiţă şi de sunet al unor cuvinte în urma cărora cei ce le-au auzit rugatu-s'au ca nici un cuvânt să li se mai adauge,
20deoarece nu puteau suferi porunca: Chiar fiară de se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre.
21Şi atât de înfricoşătoare era priveliştea, încât Moise a zis: Înspăimântat sunt şi mă cutremur!
22Dimpotrivă, voi v'aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare,
23şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt scrişi în ceruri f, şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire,
24şi de Iisus, Mijlocitorul unui nou testament, şi de un sânge de stropire care grăieşte mai bine decât acela al lui Abel.
25Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Celui ce grăieşte; că dacă n'au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte chiar din ceruri;
26al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci şi cerul.
27Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat.
28De aceea, pentru că noi primim o împărăţie de nezdruncinat, să mulţumim prin aceea că'ntru evlavie şi frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă.
29Căci Dumnezeul nostru e foc mistuitor.