Ap 03:17
De vreme ce tu zici: Sunt bogat şi m'am îmbogăţit şi de nimic n'am nevoie!, şi pentru că nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol,
1Co 4
Slujba apostolilor.
1Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2Or, ceea ce se caută mai mult la iconomi e ca fiecare să fie găsit credincios.
3Pentru mine însă prea puţin înseamnă că sunt judecat de voi sau de vreo judecată omenească a; de altfel, nici eu însumi nu mă judec;
4că nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu prin aceasta m'am îndreptăţit; Cel ce mă judecă pe mine este Domnul.
5Aşadar, nu judecaţi ceva înainte de vreme, înainte de a veni Domnul, Cel ce va aduce la lumină pe cele ascunse ale întunericului şi va vădi gândurile b inimilor. Şi atunci fiecare-şi va avea de la Dumnezeu lauda.
6Iar pe acestea, fraţilor, despre mine şi despre Apollo le-am zis de dragul vostru, pentru ca din pilda noastră să nu treceţi peste ce este scris c, ca să nu vă făliţi cu unul sau cu altul împotriva celuilalt d.
7Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai tu pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit?
8Iată, sunteţi sătui!..., iată, v'aţi îmbogăţit!...; fără noi aţi ajuns regi!..., şi măcar de-aţi fi ajuns, ca să domnim şi noi împreună cu voi!... e
9Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte; fiindcă privelişte f lumii ne-am făcut, şi îngerilor, şi oamenilor.
10Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste!
11Noi până'n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim
12şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;
13defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân'acum.
14Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
15Că de-aţi avea zeci de mii de învăţători g în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi; că pe voi eu v'am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie.
16Aşadar, vă rog eu pe voi: călcaţi pe urmele mele h!
17Pentru aceasta l-am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios întru Domnul. El vă va aduce aminte de căile mele cele întru Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica.
18Ca şi cum ar fi ca eu să nu mai vin la voi, unii s'au împăunat i.
19Dar voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va vrea – şi voi cunoaşte nu vorba celor împăunaţi, ci puterea lor.
20Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.
21Ce vreţi?: Să vin la voi cu toiagul, sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?