Ap 03:17
De vreme ce tu zici: Sunt bogat şi m'am îmbogăţit şi de nimic n'am nevoie!, şi pentru că nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol,
Sir 11
CAPITOLUL 11
Urmări ale înţelepciunii.
1
Înţelepciunea înalţă capul celui smerit
 şi-l face să şadă printre cei mari.
2
Nu-l ferici pe om pentru frumuseţea lui,
 dar nici nu te scârbi de cineva pentru felul cum arată.
3
Albina e mică printre zburătoare,
 dar rodul [muncii] ei întrece orice dulceaţă.
4
Nu te mândri cu hainele de pe tine
 şi nu te trufi când ţi se dă cinstire,
căci lucrurile Domnului sunt minunate,
 dar oamenilor le sunt ascunse.
5
Mulţi tirani au fost culcaţi la pământ,
 iar un nenea-din-lume a purtat coroana.
6
Mulţi puternici au fost umiliţi de moarte
 şi oameni cu faimă au fost daţi în puterea altora.

7
Nu osândi înainte de a cerceta;
 întâi gândeşte, apoi fă dojana.
8
Nu răspunde înainte de a asculta,
 nu-i tăia nimănui şirul cuvintelor.
9
Nu te certa pentru ceva care nu te priveşte
 şi nu te amesteca în sfezile păcătoşilor.
10
Fiule, nu te apuca de multe treburi;
 că dacă te apuci de multe, nu vei fi fără vină;
 şi dacă te ţii de ele, nu le vei prinde,
 şi nici nu vei scăpa prin fugă.
11
E câte unul care munceşte şi asudă şi trage tare
 şi tot în urmă rămâne; a
12
şi e câte unul slab, neajutorat,
 neputincios şi împovărat de sărăcie,
dar ochii Domnului caută spre el cu bunătate,
 îl ridică din umilinţă
13
 şi îi înalţă capul,
 în aşa fel încât mulţi se minunează de el.
14
Bune şi rele, viaţă şi moarte,
 sărăcie şi bogăţie, toate vin de la Domnul.
15
Înţelepciunea, ştiinţa şi cunoaşterea legii vin de la Domnul,
 de la El sunt iubirea şi calea faptelor bune.
16
Nebunia şi întunericul sunt făcute pentru păcătoşi;
 cei ce se împăunează cu răul îmbătrânesc în rău. b
17
Darul Domnului rămâne cu cei credincioşi
 şi bunăvoinţa Lui aduce pururea propăşire.
18
E câte unul care se îmbogăţeşte prin grijă şi zgârcenie,
 şi iată care-i este răsplata:
19
Când zice: „Am aflat odihna
 şi acum voi mânca din bunătăţile mele“,
nu bagă de seamă că vremea va curge
 şi, lăsând totul altora, va muri.
20
Fii statornic în făgăduinţa ta, închină-i viaţa
 şi îmbătrâneşte lucrând.
21
Nu te minuna de lucrările păcătosului,
 ci ai încredere în Domnul şi stăruie în osteneala ta;
că lesne este în ochii Domnului
 ca, dintr'o dată, fără veste, să-l îmbogăţească pe cel sărac.
22
Binecuvântarea Domnului e răsplata celui credincios;
 când nu te-aştepţi, atunci îi înfloreşte binecuvântarea.
23
Să nu zici: „De ce am nevoie?
 de acum, care-mi va fi averea?“
24
Să nu zici: „Am destul,
 ce rău mi se poate întâmpla?“
25
În ziua fericirii uiţi de nefericire
 şi'n ziua nefericirii nu-ţi aminteşti de fericire,
26
că lesne-I este Domnului ca, în ziua sfârşitului,
 să-i dea omului după purtarea lui.
27
Un ceas de nenoroc aduce uitarea desfătărilor,
 iar lucrările omului se descoperă la sfârşitul său.
28
Înaintea sfârşitului să nu-l socoteşti pe nimeni fericit,
 căci în sfârşitul său e omul cunoscut. c

29
În casa ta nu primi pe oricine,
 că multe sunt cursele vicleanului.
30
Ca o potârniche'n colivie, aşa e inima trufaşului,
 şi ca o iscoadă îţi pândeşte căderea;
31
sucind binele în rău, el stă'ntr'un colţ la pândă
 şi chiar în cele bune îţi va găsi cusur.
32
O singură scânteie aprinde'ntregul jar,
 iar păcătosul pândeşte sângele să curgă.
33
Ia seama la omul rău – căci rău pune la cale –,
 ca nu cumva să-ţi aducă o veşnică ocară.
34
Primeşte'n casă un străin: te va tulbura
 şi te va înstrăina de ce-i al tău.