Necredinţa – nu prin refuzul de a crede, ci prin absenţa revelaţiei – este izvor al ignoranţei şi, ca urmare, circumstanţă atenuantă acordată de Dumnezeu celor ce, în interiorul ei, săvârşesc răul: „De nu le-aş fi spus, păcat n'ar avea“ (In 15, 22). Pavel se referă la atitudinea şi faptele lui de dinainte de convertire.