1Tes 02:12
să umblaţi în chip vrednic de Dumnezeu Care vă cheamă în împărăţia Sa şi'n slava Sa.
1Co 7
Despre căsătorie, necăsătorie şi văduve.
1Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2Dar, din pricina desfrânării a, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
3Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează b; de asemenea şi femeia, bărbatului.
4Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni.
6Şi aceasta o spun ca pogorământ c, nu ca poruncă.
7Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar altul într'alt fel.
8Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine.
9Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.
10Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat
11– dar dacă se va despărţi, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia.
12Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate d are femeie necredincioasă e şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.
13Şi femeia, dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14Fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte f prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Fiindcă altfel copiii voştri ar fi necuraţi; dar acum ei sunt sfinţi.
15Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16Fiindcă ce ştii tu, femeie, dacă-ţi vei mântui bărbatul? sau ce ştii tu, bărbate, dacă-ţi vei mântui femeia?
17Atât numai: fiecare să-şi meargă drumul aşa cum i-a făcut parte Dumnezeu, aşa cum pe fiecare l-a chemat Dumnezeu. Şi aşa poruncesc eu în toate Bisericile.
18A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii g. A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur?: Să nu se taie'mprejur.
19Tăierea'mprejur nu este nimic, şi netăierea'mprejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20Întru chemarea'n care-a fost chemat, într'aceea să rămână fiecare.
21Ai fost chemat fiind rob?: N'avea grijă; mai mult îţi foloseşte, chiar dacă poţi ajunge liber h.
22Căci robul chemat al Domnului e dezrobit al Domnului. Tot aşa, şi cel chemat, fiind liber, este rob al lui Hristos.
23Cu preţ aţi fost cumpăraţi!: Nu deveniţi robi ai oamenilor! i
24Fiecare, fraţilor, în starea'n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26Socotesc dar că, la trebuinţa de-acum j, aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel:
27Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie.
28Dacă totuşi te-ai însurat, n'ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.
29Şi pe aceasta v'o spun, fraţilor: Că de-acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n'ar avea;
30şi cei ce plâng, ca şi cum n'ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s'ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n'ar fi stăpâni;
31şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece.
32Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului;
33dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii,
34şi iată-l împărţit k. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
35Şi aceasta spre folosul vostru o spun, nu ca să vă întind un laţ l, ci spre buna rânduială şi spre alipirea, fără abatere, de Domnul.
36Iar de crede cineva că pentru fata lui e o necinste dacă trece de floarea vârstei şi că trebuie s'o mărite, facă ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsătorească.
37Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară, bine va face.
38Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine face; dar cel ce n'o mărită, mai bine face c.
39Femeia este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă bărbatul ei va muri, liberă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40Dar, după părerea mea, e mai fericită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.