1Tes 01:10
şi să-L aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri e, pe Care El L-a înviat din morţi, pe Iisus Cel ce ne izbăveşte din mânia ce va să vină.
2Co 4
Comoara din vasele de lut. A trăi prin credinţă.
1Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiţi a, nu pierdem din curaj,
2ci ne-am dezis de ascunzişurile ruşinii b, nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind c cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuţi oricărei conştiinţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu.
3Iar dacă şi Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier,
4în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia d a orbit minţile necredincioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu.
5Căci nu pe noi înşine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus.
6Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoştinţa slavei lui Dumnezeu întru faţa e lui Hristos Iisus.
7Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f, pentru ca această covârşitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, şi nu de la noi.
8Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu deznădăjduiţi;
9prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
10totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
13Dar având acelaşi duh al credinţei – după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit –, şi noi credem; pentru aceea şi grăim,
14ştiind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus, şi'mpreună cu voi ne va aşeza alături de El g.
15Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulţindu-se h, prin mai mulţi să facă prisos de mulţumită, spre slava lui Dumnezeu.
16De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi.
17Căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă'n prisosinţă i, veşnică plinătate de slavă,
18nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice.