1Tes 01:06
Şi voi v'aţi făcut următorii noştri şi ai Domnului, întru mult necaz primind Cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt,
FA 17
Tulburarea din Tesalonic. Pavel în Bereea şi Atena; cuvântarea din Areopag.
1Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, au venit la Tesalonic a, unde era o sinagogă a Iudeilor.
2Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
3tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi“, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul“.
4Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de Elini evlavioşi b şi nu puţine dintre femeile de frunte.
5Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei câţiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată şi tulburau cetatea; şi ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului.
6Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că aceia care au întors toată lumea pe dos au venit şi aici
7şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului, spunând că este un alt împărat, Iisus...
8Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care au auzit acestea.
9Şi numai după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul. c
10Iar fraţii de'ndată i-au trimis noaptea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga Iudeilor.
11Dar aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, zilnic cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.
12Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale Elinilor şi nu puţini dintre bărbaţi.
13Dar când Iudeii din Tesalonic au aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a fost vestit de Pavel şi în Bereea, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile.
14Şi atunci l-au trimis fraţii de'ndată pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi Timotei au rămas acolo.
15Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei poruncă pentru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la el cât mai curând, au plecat.
16Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aştepta, duhul i s'a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli.
17Ca urmare, se lua la'ntrebări cu Iudeii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să fie de faţă. d
18Iar unii dintre filosofii epicurei şi stoici e se luau la vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?...“. Iar alţii: „Se pare că e vestitor de zeităţi străine...“ - pentru că el Îl binevestea pe Iisus şi Învierea f.
19Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag g, zicând: „Putem să cunoaştem ce este această nouă învăţătură grăită de tine?;
20că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să fie acestea...“.
21Fiindcă toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou.
22Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că'ntru toate sunteţi foarte evlavioşi;
23căci străbătând cetatea voastră şi privind la locurile voastre de'nchinare, am dat şi de un altar pe care era scris: "Dumnezeului Necunoscut" h. Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cunoaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă.
24Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi toate cele ce sunt într'însa, fiind El Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viaţă şi suflare şi totul,
26şi dintr'un sânge i a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, aşezându-le vremile cele de mai'nainte rânduite şi hotarele locuirii lor j,
27pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi k şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi.
28– Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: "Că neam al Lui suntem şi noi" l.
29Aşadar, fiind noi neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, cioplite de meşteşugul şi plăsmuirea omului – .  m
30Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neştiinţei, la vesteşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască,
31pentru că a hotărât o zi când întru dreptate va să judece lumea prin Bărbatul pe Care El L-a rânduit, tuturor dându-le încredere prin aceea că L-a înviat din morţi n“...
32Şi auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii au zis: „Despre asta te-om asculta şi altă dată...  o“.
33Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor.
34Dar unii bărbaţi i s'au alăturat şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul p şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.