Text care fundamentează teologia pogorârii în iad a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, a început învierea (cf. Stăniloae). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie în paralel cu imnografia prin cea mai autentică icoană a Învierii Domnului, aceea care-L înfăţişează sfărâmând porţile iadului şi dezlegându-i pe cei legaţi din veac.