1In 03:06
Tot cel ce rămâne întru El, nu păcătuieşte; tot cel ce păcătuieşte, nu L-a văzut şi nici nu L-a cunoscut.
Rm 6
Morţi păcatului, dar vii întru Hristos. Robi ai dreptăţii.
1Atunci, ce vom zice? Rămâne-vom oare în păcat ca să se înmulţească harul?
2Ferească Dumnezeu! Noi, cei ce am murit păcatului, cum vom mai trăi în el?
3Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, aşa cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii;
5că dacă una cu El ne-am făcut a prin asemănarea morţii Lui b, atunci una vom fi şi prin aceea a învierii Lui,
6cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, aşa încât trupul păcatului c să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim înrobiţi păcatului;
7căci cel ce a murit este eliberat de păcat d.
8Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi via împreună cu El,
9ştiind că Hristos, odată înviat din morţi, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are stăpânire.
10Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui Dumnezeu Îi trăieşte.
11Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi sunteţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
12Aşadar, să nu domnească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;
13nici mădularele e voastre să nu le puneţi în slujba păcatului ca arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu.
14Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, de vreme ce voi nu sunteţi sub lege, ci sub har.
15Cum adică?: de vreme ce nu suntem sub lege, ci sub har, oare să păcătuim?... Ferească Dumnezeu!
16Nu ştiţi oare că dându-vă cuiva ca robi spre supunere, robi îi sunteţi celui căruia vă supuneţi: fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?
17Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei ce aţi fost robi ai păcatului, din inimă aţi ascultat de regula învăţăturii căreia i-aţi fost încredinţaţi,
18şi, izbăvindu-vă de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii.
19– Vorbesc omeneşte f, având în vedere slăbiciunea trupului vostru g –. Că aşa cum mădularele voastre vi le-aţi făcut roabe necurăţiei şi fărădelegii spre fărădelege, tot astfel faceţi-le acum – mădularele voastre – roabe dreptăţii spre sfinţire.
20Căci la vremea când eraţi robi ai păcatului, liberi eraţi dinspre partea dreptăţii h.
21Ca urmare, ce roadă aveaţi atunci?: roade de care acum vă ruşinaţi; pentru că sfârşitul acelora este moartea.
22Dar acum, eliberaţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţa veşnică.
23Pentru că plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru.