1In 03:05
Voi ştiţi că El S'a arătat ca să ridice păcatele, şi păcat în El nu este.
1Ptr 3
Îndemnuri pentru soţi. A suferi de dragul dreptăţii.
1Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului a, ei în afara cuvântului b să fie câştigaţi prin felul de a fi al femeilor lor,
2prin aceea că văd mai îndeaproape felul vostru de a fi, curat întru frică c.
3Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe,
4ci să fie fiinţa cea tainică a inimii d, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor,
6aşa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale cărei fiice deveniţi voi, dacă faceţi binele şi nu vă temeţi de nici o patimă e.
7Voi, bărbaţilor, de asemenea, duceţi-vă căsnicia cu înţelegere, ca pe lângă o fiinţă mai slabă, femeia, căreia să-i daţi partea ei de cinstire, ca unei împreună-moştenitoare a harului Vieţii; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaşte piedică.
8În sfârşit, fiţi toţi într'un gând, compătimitori, iubitori de fraţi, mărinimoşi, smeriţi,
9nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.
10Fiindcă cel ce vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug;
11să se îndepărteze de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s'o urmeze;
12căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor; dar faţa Domnului este'mpotriva celor ce fac rele.
13Şi cine vă va face vouă rău dacă voi sunteţi râvnitori ai binelui?
14Dar chiar dacă veţi suferi de dragul dreptăţii, fericiţi veţi fi. De frica lor nu vă temeţi şi nici vă tulburaţi,
15ci sfinţiţi-L pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, şi'ntotdeauna fiţi gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
16dar cu blândeţe şi teamă, având o conştiinţă curată, pentru ca în chiar ceea ce sunteţi voi defăimaţi f să se facă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.
17Că-i mai bine să suferiţi pentru facere de bine, dacă aşa e voia lui Dumnezeu, decât pentru facere de rău.
18Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh,
19întru care [duh] pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute'n închisoare g,
20celor ce odinioară fuseseră neascultătoare, atunci când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, pe durata pregătirii corăbiei în care puţine suflete, anume opt, s'au mântuit prin apă.
21Aceasta era prefigurarea botezului care vă mântuieşte şi pe voi astăzi: el nu e o ştergere a necurăţiei trupului, ci făgăduirea h către Dumnezeu a conştiinţei celei bune, prin învierea lui Iisus Hristos,
22Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu după ce S'a suit la cer, Căruia I se supun îngerii şi Stăpâniile şi Puterile.