1In 03:02
Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu; şi ce vom fi, încă nu s'a arătat. Ştim că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea pe El aşa cum este a.
Rm 8
Viaţă întru Duhul. Slava ce va să fie. Iubirea lui Dumnezeu.
1Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.
2Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m'a eliberat din legea păcatului şi a morţii,
3pentru că ceea ce-i era cu neputinţă legii – fiind ea slabă prin trup a – a săvârşit Dumnezeu: trimiţându-L pe Fiul Său într'un trup asemănător cu acela al păcatului şi pentru păcat b, El a osândit păcatul în trup,
4pentru ca dreptatea legii c să se plinească'ntru noi, cei ce nu ne purtăm după trup, ci potrivit duhului.
5Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh, pe cele ale duhului.
6Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viaţă şi pace;
7de vreme ce cugetul trupului este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, căci nu i se supune legii lui Dumnezeu; că nici nu poate,
8iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu.
9Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, dacă într'adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o parte trupul e mort în virtutea păcatului d, iar pe de altă parte duhul e viaţă în virtutea dreptăţii e.
11Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Iisus Hristos din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuieşte în voi.
12Drept aceea, fraţilor, datori suntem, dar nu trupului ca să vieţuim după trup –
13că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.
14Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15Pentru că n'aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte f!
16Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă într'adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca'mpreună cu El să ne şi slăvim.
18Într'adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi.
19Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu g.
20Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă
21că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.
22Căci ştim că pân'acum toată făptura suspină laolaltă şi suferă'n durerile naşterii h.
23Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce avem pârga Duhului i, şi noi înşine suspinăm lăuntric, nerăbdători aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului j nostru.
24Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduieşti, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede?
25Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26De asemenea, şi Duhul îi vine slăbiciunii noastre într'ajutor; că nu ştim să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuşi mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit;
27iar Cel care cercetează inimile ştie care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijloceşte El pentru sfinţi.
28Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său;
29că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulţi fraţi k.
30Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvit l.
31Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră?
32El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El?
33Cine va aduce pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptăţire;
34cine este cel ce osândeşte?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce şi mijloceşte pentru noi?!...
35Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!...
36Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de'njunghiere.
37Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.
38Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,
39nici înălţimea, nici adâncul m şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.