1In 01:09
Dacă ne mărturisim păcatele, credincios este El şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de toată nedreptatea.
Man 1
CAPITOL UNIC
1Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isaac şi Iacob şi al seminţiei lor celei drepte,
2Cel ce ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor,
3Cel ce ai zăgăzuit marea cu cuvântul poruncii Tale, Cel ce ai încuiat genunea şi ai pecetluit-o cu numele Tău temut şi slăvit,
4în faţa Căruia toate lucrurile se tem şi tremură din pricina puterii Tale
5– fiindcă măreţia slavei Tale e de ne'ndurat, iar aprinderii mâniei Tale împotriva păcătoşilor nu i se poate sta împotrivă,
6în timp ce mila făgăduinţei Tale e nemăsurată şi neajunsă –;
7căci Tu eşti Domnul Cel-Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia Îi pare rău de răutăţile oamenilor; Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ţi-au greşit, şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pentru cei păcătoşi pocăinţă spre mântuire.
8Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n'ai rânduit pocăinţă pentru cei drepţi, adică pentru Avraam, pentru Isaac şi pentru Iacob, care nu Ţi-au greşit, ci ai rânduit pocăinţă pentru mine, păcătosul,
9deoarece eu am păcătuit în număr mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele, Doamne, multe sunt, iar eu nu sunt vrednic să privesc ori să văd înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele,
10încovoiat fiind eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul, şi nici odihnă nu am, ca unul care Te-am mâniat şi răul l-am făcut în faţa Ta, nefăcând voia Ta, nici păzind poruncile Tale, ci aşezând urâciuni idoleşti şi înmulţind spurcăciunea faptelor.
11Dar acum îmi plec genunchii inimii, rugându-mă bunătăţii Tale:
12Am păcătuit, Doamne, am păcătuit, şi-mi cunosc fărădelegile;
13Dar Te rog şi-Ţi cer: iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă da pierzării cu fărădelegile mele; faptele mele cele rele să nu le ţii pe veci întru mânia Ta, şi nici nu mă osândi la adâncul cel mai de jos al pământului; căci Tu eşti Dumnezeu, Dumnezeul celor ce se pocăiesc,
14şi'ntru mine Îţi vei arăta bunătatea, mântuindu-mă pe mine, nevrednicul, după mare mila Ta.
15Şi fără'ncetare Te voi lăuda în toate zilele vieţii mele. Că pe Tine Te cântă toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!