1Co 10:11
Şi toate acestea li s'au întâmplat lor ca pilde şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, a celor care-am ajuns sfârşiturile veacurilor h.
Sir 45
CAPITOLUL 45
Lauda părinţilor: Moise, Aaron, Finees.
1
Şi din el a odrăslit un om de omenie
 care a aflat bunăvoinţă în ochii fiecăruia,
 cel iubit de Dumnezeu şi de oameni:
 Moise, a cărui amintire e binecuvântată.
2
Slavă i-a dat asemenea cu a sfinţilor a
 şi mare l-a făcut, temut de vrăjmaşi.
3
Prin cuvintele lui a făcut să înceteze plăgile b
 şi l-a preamărit în faţa regilor c;
 porunci i-a dat pentru poporul său
 şi i-a arătat câte ceva din slava Sa.
4
Pentru credincioşia şi blândeţea lui, l-a sfinţit,
 alegându-l dintre toţi purtătorii de trup.
5
El l-a făcut să-I audă glasul
 şi să intre în norul întunecos,
 porunci i-a dat, stând faţă către faţă,
 lege de viaţă şi ştiinţă,
 ca să-l înveţe pe Iacob legământul
 şi pe Israel, judecăţile Sale. d

6
L-a ridicat pe Aaron, un sfânt asemenea cu el,
 fratele lui, din seminţia lui Levi.
7
L-a rânduit ca veşnic legământ
 şi i-a dat preoţia poporului.
 L-a fericit cu rânduială bună
 şi l-a încins cu un veşmânt de slavă;
8
cu strălucire desăvârşită l-a îmbrăcat
 şi cu podoabe bogate l-a încărcat,
 pantaloni, veşmânt lung şi efod;
9
cu rodii mărunte l-a înconjurat
 şi cu mulţimea unor clopoţei de aur, de jur-împrejur,
 care sunau la fiecare pas
 şi se auzeau în templu
 ca amintire pentru fiii poporului său;
10
şi cu veşmânt sfinţit, de aur, de mătase stacojie
 şi de porfiră – lucrare de meşter ţesător –,
 cu pieptarul judecăţii, în care se aflau Urim şi Tumim e,
 făcut din fire stacojii – lucru de meşter –,
11
cu pietre scumpe, săpate ca nişte peceţi,
 încrustate în aur – lucrare de giuvaiergiu –,
 spre a fi pomenire, prin scrisul săpat în ele,
 după numărul seminţiilor lui Israel;
12
cunună de aur i-a pus peste tiară,
 având, săpată'n ea, inscripţia sfinţeniei,
 în semn de mare cinste, lucrare măiestrită,
 spre desfătarea ochilor, podoabă ne'ntrecută.
13
Înainte de el nu s'au văzut asemenea lucruri
 şi nicicând un străin nu s'a'mbrăcat cu ele,
 ci numai fiii săi
 şi urmaşii lor, pe'ntotdeauna.
14
Jertfele lui se mistuiau de tot,
 de două ori pe zi, şi fără încetare.
15
Moise l-a umplut de dar f
 şi l-a uns cu untdelemn sfinţit,
 ceea ce i-a fost legământ veşnic
 – lui şi urmaşilor lui, cât va dura cerul –
 să slujească şi să-şi plinească preoţia
 şi să-şi binecuvinteze poporul în numele Domnului.
16
El l-a ales, dintre toţi cei vii,
 să-I aducă Domnului prinoase,
 tămâie şi miresme binemirositoare întru pomenire,
 să facă rugăciuni de ispăşire pentru poporul Său.
17
Prin poruncile Lui i-a dat putere
 peste aşezămintele de judecată,
 să-l înveţe pe Iacob poruncile Lui
 şi să-l lumineze pe Israel cu legea Sa.
18
Dar oameni străini s'au ridicat împotrivă-i
 şi l-au gelozit în pustie,
 oamenii lui Datan şi Abiron
 şi adunătura lui Core, aprinşi de mânie.
19
Domnul însă a văzut şi nu I-a plăcut:
 nimiciţi au fost întru iuţimea mâniei Sale,
 întru minunile făcute împotriva lor,
 mistuindu-i în flăcările focului Său.
20
Slavei lui Aaron i-a mai adăugat ceva
 care să-i fie din neam în neam:
 ca parte a lui, pârga roadelor timpurii
 şi, în primul rând, pâine din destul;
21
într'adevăr, ei mănâncă jertfele Domnului,
 pe care le-a dat lui şi urmaşilor lui.
22
Numa'n pământul poporului nu are moştenire,
 o anume parte a lui nu va fi întru popor,
 căci „El e partea şi moştenirea ta“. g

23
Finees, fiul lui Eleazar, este al treilea în mărire,
 de vreme ce a arătat râvnă în frica Domnului
 şi s'a ţinut drept în faţa răzvrătirii poporului
 cu bunătatea şi sârguinţa sufletului său
 şi a dobândit iertare pentru Israel.
24
De aceea s'a făcut cu el un legământ de pace,
 să fie el întâistătător al templului şi al poporului Său,
 pentru ca a lui şi a urmaşilor săi
 să fie stăpânia preoţiei în veci.
25
A mai fost şi legământul făcut cu David,
 fiul lui Iesei, din seminţia lui Iuda;
 dar moştenirea regelui trece numai de la fiu la fiu,
 în timp ce moştenirea lui Aaron trece la toţi urmaşii lui h.
26
Domnul să pună înţelepciunea în inima voastră
 ca să-I judecaţi cu dreptate poporul,
 în aşa fel încât bunătăţile acestuia să nu piară,
 şi nici slava lui din seminţia lui.