1Co 07:18
A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii g. A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur?: Să nu se taie'mprejur.
1Mac 1
CAPITOLUL 1
Alexandru şi Diadohii. Antioh Epifan şi elenismul în Israel. Jefuirea templului. Pătrunderea păgânismului.
1Şi a fost că după ce Alexandru, fiul lui Filip a – Macedonean ieşit din ţara Chitim b – l-a bătut pe Darie, regele Perşilor şi al Mezilor, şi a devenit rege în locul acestuia – după ce mai întâi domnise asupra Eladei –
2a purtat bătălii numeroase, a cucerit cetăţi întărite şi a ucis regi ai ţinutului,
3s'a întins până la marginile pământului şi a luat prăzi de la o mulţime de neamuri. În faţa lui, pământul rămânea fără grai. Inima i s'a ridicat şi s'a înălţat;
4a adunat o oştire foarte puternică şi a supus ţări, neamuri şi regi, care s'au îndatorat să-i plătească tribut.
5Apoi a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie moartea.
6Atunci, încă fiind viu, şi-a chemat servii c, cei care din tinereţe crescuseră împreună cu el, şi le-a împărţit regatul.
7Alexandru a murit după o domnie de doisprezece ani.
8Iar servii săi s'au înstăpânit, fiecare pe locul său.
9După moartea lui, toţi şi-au pus coroane d; tot aşa au făcut, după ei, şi fiii lor, ani îndelungaţi, şi s'au înmulţit relele pe pământ.
10Din ei a ieşit o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, fiul regelui Antioh e, care, după ce fusese ostatic la Roma, a devenit rege în cel de al o sută treizeci şi şaptelea an al stăpânirii greceşti.
11În zilele acelea s'au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s'au abătut asupră-ne“.
12Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă
13şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor.
14Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor; f
15şi-au refăcut prepuţul g, lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s'au împreunat cu păgânii şi s'au vândut spre a face răul.
16Când lui Antioh i s'a părut că domnia lui s'a întărit, şi-a pus în gând să devină rege al Egiptului şi să domnească astfel peste amândouă regatele.
17A intrat în Egipt cu o oaste foarte puternică, cu care de luptă, cu elefanţi, cu călăreţi şi cu multe corăbii
18şi s'a bătut cu Ptolemeu, regele Egiptului; dar Ptolemeu a dat dosul şi a fugit, lăsând numeroşi răniţi pe câmpul de luptă.
19Cetăţile întărite ale ţării Egiptului au fost cucerite, iar [cuceritorii] s'au încărcat de prăzi luate din ţara Egiptului.
20Antioh s'a întors, după ce bătuse Egiptul, în anul o sută patruzeci şi trei, şi s'a ridicat împotriva Israelului şi a Ierusalimului cu o oaste foarte puternică.
21Cu semeţie a pătruns în templu, a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminilor cu toate ale lui,
22masa punerii înainte, căuşele, cupele, căţuile de aur, catapeteasma, cununile, precum şi podoabele de pe partea din faţă a templului, pe care a despuiat-o în întregime.
23De asemenea, a luat argintul, aurul şi obiectele de preţ, precum şi vistieriile ascunse pe care le-a aflat.
24Şi, luând totul, s'a dus în ţara lui, după ce făcuse mare măcel şi vorbise cu mare trufie.
25Plângere mare a fost atunci în Israel şi'n tot locul unde se aflau [iudei]: h
26
Fruntaşii şi bătrânii au gemut,
fecioarele şi tinerii au slăbit
şi frumuseţea femeilor s'a ofilit;
27
fiece mire a izbucnit în plâns
şi, în cămara ei, mireasa s'a cernit.
28
Pământul s'a cutremurat sub cei ce-l locuiau,
iar casa lui Iacob s'a acoperit de ruşine.
29După doi ani, regele l-a trimis în cetăţile lui Iuda pe vătaful dărilor i, care a sosit la Ierusalim cu o mare mulţime.
30Acesta le-a grăit cuvinte de pace, dar ele erau pline de amăgire, aşa încât ei l-au crezut. Apoi, pe neaşteptate, s'a aruncat asupra cetăţii, i-a dat o grea lovitură şi pe numeroşi Israeliţi i-a dat pierzării.
31Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi i-au dărâmat casele şi zidurile de jur-împrejur;
32pe femei şi pe copii i-au trimis în robie, iar vitele au intrat în stăpânirea lor.
33Apoi au zidit Cetatea lui David j cu un zid mare şi puternic şi cu turnuri tari, şi astfel ea le-a devenit cetate.
34Şi au aşezat în ea un neam păcătos, oameni nelegiuiţi, care s'au întărit acolo.
35De asemenea, au strâns în ea arme şi hrană; şi, după ce au adunat toate prăzile Ierusalimului, tot acolo le-au pus; aşa a devenit ea o mare capcană:
36
Loc de pândă s'a făcut împotriva sfântului locaş,
rău potrivnic lui Israel, în orice vreme;
37
sânge nevinovat au vărsat împrejurul templului,
şi l-au pângărit.
38
De groaza lor au fugit ierusalimitenii,
cetatea lor a devenit sălaş al străinilor;
străină li s'a făcut fiilor ei,
copiii ei au părăsit-o.
39
Golit, sfântul locaş a devenit ca un pustiu,
sărbătorile lui s'au preschimbat în jale,
zilele lui de odihnă, în batjocură,
cinstea lui, în dispreţ.
40
Pe cât de mare i-a fost slava, pe-atât îi e acum necinstea,
iar măreţia lui s'a preschimbat în plângere.
41Mai mult, regele Antioh şi-a înştiinţat în scris regatul ca toţi să alcătuiască un singur popor
42şi că fiecare trebuie să-şi părăsească datinile. Şi toate neamurile s'au supus poruncii regelui. k
43Şi mulţi dintre Israeliţi au primit cu plăcere slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi au pângărit ziua de odihnă.
44Prin trimişii săi, scrisorile regelui au ajuns şi în Ierusalim, precum şi în cetăţile lui Iuda, poruncindu-le să urmeze obiceiurile străine de ţară,
45să oprească de la jertfelnic arderile-de-tot şi jertfa şi libaţia, să pângărească ziua de odihnă şi sărbătorile,
46să spurce sfântul locaş şi pe cei sfinţi,
47să zidească altare şi capişti şi temple idoleşti, să aducă drept jertfă carne de porc şi de animale necurate,
48să-şi lase copiii netăiaţi-împrejur şi să-şi pângărească sufletele cu tot felul de necurăţii şi spurcăciuni,
49în aşa fel încât legea lor să fie dată uitării şi toate rânduielile ei să fie înlocuite.
50Tot cel ce nu va face după porunca regelui, va trebui să moară.
51În duhul acestor porunci a scris el în tot regatul său; şi a rânduit supraveghetori peste întregul popor şi le-a poruncit cetăţilor lui Iuda să aducă jertfe în fiecare cetate.
52Mulţi au fost cei din popor care li s'au alăturat – cei care, în fapt, părăseau legea – şi rele au făcut în ţară
53şi l-au silit pe Israel să se ascundă oriunde şi-ar fi aflat scăpare.
54Iar în cea de a cinsprezecea zi a lunii Chislev l, în anul o sută patruzeci şi cinci m, regele a ridicat urâciunea pustiirii deasupra jertfelnicului n şi a zidit capişti idoleşti în cetăţile lui Iuda, cele dimprejur.
55La porţile caselor şi în pieţe se ardea tămâie.
56Cărţile legii, de cum le aflau, le ardeau în foc după ce le făceau zdrenţe.
57Dacă la cineva era găsită cartea Legii şi dacă cineva păzea legea, acel cineva era osândit la moarte prin porunca regelui.
58Având puterea de partea lor, aşa făceau împotriva lui Israel, împotriva celor ce, lună de lună, erau descoperiţi.
59În cea de a douăzeci şi cincea zi a lunii se aduceau jertfe pe altarul de deasupra jertfelnicului.
60Femeile care le făcuseră copiilor lor tăierea-împrejur erau date morţii, după cum suna porunca,
61iar de gâturile lor erau spânzuraţi pruncii; tot aşa se făcea cu cei apropiaţi din neam şi cu cei ce săvârşeau, cu mâinile lor, o tăiere-împrejur.
62Cu toate acestea, mulţi din Israel rămâneau neclintiţi şi găseau în ei puterea de a nu mânca din bucatele necurate;
63erau gata să moară decât să se spurce cu mâncăruri ori să pângărească legământul cel sfânt; în fapt, au şi murit.
64Şi mare urgie a venit peste Israel.