1Co 04:19
Dar voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va vrea – şi voi cunoaşte nu vorba celor împăunaţi, ci puterea lor.
2Co 1
Salutare. Mulţumiri lui Dumnezeu pentru necazuri şi suferinţe. Amânarea vizitei lui Pavel.
1Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vrerea lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele, Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi fraţii care sunt în Ahaia:
2Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Iisus Hristos!
3Binecuvântat este Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
4Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află'n tot necazul să-i putem şi noi mângâia prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5Că după cum prisosesc întru noi patimile lui Hristos, tot aşa prisoseşte şi mângâierea noastră prin Hristos.
6Şi dacă noi suferim necaz, aceasta-i pentru mângâierea şi mântuirea voastră; iar dacă suntem mângâiaţi, aceasta-i pentru a voastră mângâiere, care vă întăreşte să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care şi noi le îndurăm.
7Şi neclintită-i nădejdea noastră pentru voi, ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi suferinţelor, tot astfel şi mângâierii.
8Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu ştiţi de necazul nostru care ni s'a făcut în Asia; că peste măsură, peste puteri am fost îngreuiaţi, încât nu mai aveam nici o nădejde pentru viaţa noastră.
9Dar noi întru noi înşine ne-am socotit osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu Cel care-i învie pe cei morţi a,
10Cel care ne-a izbăvit pe noi dintr'o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte, şi'n Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi,
11dacă şi voi ne veţi ajuta prin rugăciune, pentru ca darul b acesta primit de noi din partea multora, multora să le fie prilej de mulţumire pentru noi.
12Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că ne-am purtat în lume, şi mai ales între voi, întru sfinţenia şi curăţia care vin de la Dumnezeu, nu întru înţelepciune pământească c, ci întru harul lui Dumnezeu.
13Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiţi şi înţelegeţi; şi nădăjduiesc că ne veţi înţelege pe de-a'ntregul,
14după cum în parte ne-aţi şi înţeles, anume că noi suntem lauda voastră, aşa cum şi voi veţi fi lauda noastră d în ziua Domnului nostru Iisus.
15Cu această încredinţare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveţi un al doilea har e,
16şi pe la voi să trec în Macedonia, şi din Macedonia să vin iarăşi la voi, şi de voi să fiu însoţit în Iudeea.
17Aşadar, dacă aceasta am plănuit, purtatu-m'am oare cu uşurinţă?; sau oare după trup plănuiesc eu ceea ce plănuiesc, aşa încât la mine Da să fie în acelaşi timp Nu? f
18Pe credincioşia lui Dumnezeu, că vorba noastră către voi n'a fost Da-şi-Nu,
19căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă prin noi – prin mine, prin Silvan şi prin Timotei – n'a fost Da-şi-Nu, ci'ntru El a fost numai Da;
20căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt Da întru El; de aceea prin El este din parte-ne Amin-ul, spre slavă lui Dumnezeu.
21Iar Cel ce'n Hristos ne întăreşte pe noi împreună cu voi şi ne-a uns este Dumnezeu,
22Care Şi-a şi pus pecetea pe noi şi a dat arvuna Duhului g în inimile noastre.
23Dar eu Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu, că spre a vă cruţa pe voi n'am venit încă în Corint.
24Nu că am fi noi stăpâni pe credinţa voastră; suntem însă împreună-lucrători ai bucuriei voastre, căci voi vă ţineţi tari în credinţă.