[ VTVechiul Testament
[ SolCartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 11 ]CAPITOLUL 11
Din pustia Sinai, privire înapoi spre Egipt.
1
Ea le-a sporit lucrările prin mâna unui sfânt profet.
2
Au străbătut o pustie nelocuită
şi şi-au întins corturile în locuri neumblate.
3
Au ţinut piept duşmanilor şi i-au dat înapoi pe potrivnici.
4
În setea lor, Te-au chemat:
apă li s'a dat dintr'o stâncă seacă
şi din piatră aspră şi-au astâmpărat setea.
5
Astfel, ceea ce pentru vrăjmaşii lor fusese pedeapsă
lor le-a fost binecuvântare la vreme de nevoie. a
6
Şi'n locul izvorului nesecat al marelui fluviu,
tulburat cu sânge noroios
7
– pedeapsă pentru o poruncă ucigătoare de copii –,
le-ai dat [alor Tăi], celor deznădăjduiţi, apă din belşug,
8
arătându-le prin setea de care suferiseră
cum i-ai pedepsit Tu pe vrăjmaşii lor.
9
Prin încercările lor – care nu erau altceva decât certări ale milei –
au înţeles cum erau chinuiţi nelegiuiţii sub judecata mâniei,
10
căci pe ei i-ai încercat ca un părinte care dojeneşte,
dar pe aceia i-ai pedepsit ca un rege neîndurător, care osândeşte.
11
Şi cei de-acolo, şi cei de-aici sufereau deopotrivă,
12
de vreme ce-i cuprindea o îndoită tristeţe
şi suspinau la amintirea a ceea ce se petrecuse;
13
când însă au priceput că ceea ce pentru ei fusese pedeapsă
era spre binele celorlalţi, L-au recunoscut pe Domnul;
14
căci Acela pe care odinioară L-au lepădat şi L-au avut de batjocură
la urma urmelor s'au minunat de El,
după ce suferiseră de o sete alta decât a celor drepţi. b
15
Dar pentru gândurile lor nebuneşti şi vinovate
care-i duceau în rătăcire
şi îi făceau să se'nchine la reptile bezmetice
şi la fiare becisnice,
Tu le-ai trimis, ca pedeapsă, o hoardă de dobitoace becisnice,
16
pentru ca ei să ştie că-au fost pedepsiţi pe unde-au păcătuit. c
17
Mâna Ta cea atotputernică
– aceea care a făcut lumea dintr'o materie fără chip – d
nu s'a împiedicat să trimită asupră-le o gloată de urşi sau de lei fioroşi,
18
sau chiar fiare necunoscute, făcute pe loc, pline de turbare,
scoţând pe nări suflare'nflăcărată,
răspândind un fum puturos
sau scăpărând din ochi fulgere înfricoşătoare,
19
în stare nu numai să-i spulbere cu răutatea lor,
ci să-i nimicească prin simpla lor cumplită'nfăţişare.
20
Dar şi fără aceasta, ei puteau pieri doar la o suflare,
urmăriţi de dreptatea răzbunătoare,
vânturaţi de suflarea puterii Tale.
Ci Tu pe toate le-ai rânduit cu măsură, număr şi cumpănă.
21
Căci marea Ta putere e pururi în slujba Ta,
şi cine-i va sta împotrivă tăriei braţului Tău?
22
Întreaga lume e pentru Tine ca un grăunte în cumpănă,
ca stropul din roua dimineţii căzută pe pământ.
23
Dar Tu ai milă de toţi, tocmai fiindcă poţi totul,
Tu închizi ochii asupra păcatelor oamenilor pentru ca ei să se pocăiască.
24
Căci Tu iubeşti tot ceea ce există
şi nu Te dezguşti de nimic din ceea ce ai făcut;
că dac'ai fi urât ceva, nu l-ai fi plăsmuit.
25
Şi cum ar fi rămas ceva, dacă Tu nu l-ai fi vrut?
sau cum s'ar fi păstrat ceva, dacă Tu nu l-ai fi chemat?
26
ci Tu cruţi totul, de vreme ce totul e al Tău, Stăpâne, iubitorule al sufletelor! e