Simon – fiul lui Onia –, marele preot ^a,
el a fost cel ce'n timpul vieţii sale a reparat Casa
şi'n timpul zilelor sale a întărit templul.

De el a fost întemeiată îndoita înălţime ^b,
înaltul zid de sprijin din jurul templului.

În zilele lui a fost săpată casa apelor
– un iezer cu o'ntindere cât marea.

În grija de a-şi feri poporul de cădere,
a întărit cetatea împotriva oricărei împresurări.

Cât de măreţ era el, înconjurat de poporul său,
când ieşea din sfânta-sfintelor ^c:

ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul unui nor,
ca luna când e plină,

ca soarele strălucind peste locaşul Celui-Preaînalt,
ca un curcubeu lucind în nişte nori de slavă,

ca o floare de trandafir în plină primăvară,
ca florile de crin pe malul unei ape,
ca ramurile Libanului în zilele de vară,

ca focul şi tămâia în căţuie,
ca un vas lucrat întreg din aur
împodobit cu tot felul de pietre preţioase,

ca un măslin când îşi plineşte rodul,
ca chiparosul ce se înalţă'n nori.

Când îşi punea tunica preaslăvită
şi se înveşmânta în toate podoabele sale,
când se suia la sfântul jertfelnic,
umplea de slavă curtea templului.

Iar când primea părţile ^d din mâinile preoţilor,
el însuşi aproape de focul de pe jertfelnic,
înconjurat era de o cunună de fraţi
ca de frunzişul unor cedri din Liban;
ca nişte trunchiuri de finic îl înconjurau,

ei, fiii lui Aaron, în măreţia lor,
purtând în mâini prinoasele Domnului
în faţa obştii întregi a lui Israel!

Şi'n timp ce-şi împlinea slujba la altar
să înfrumuseţeze prinosul către Cel-Preaînalt, Atotţiitorul,

mâna şi-o întindea spre cupă
şi făcea libaţia sângelui de strugure;
îl vărsa la temelia jertfelnicului,
mireasmă bineplăcută Celui-Preaînalt, Împăratul-a-toate.

Atunci fiii lui Aaron izbucneau în strigăte,
sunau din trâmbiţele lor de metal ciocănit
şi făceau să se-audă o larmă uriaşă
spre pomenire'n faţa Celui-Preaînalt.

Atunci tot poporul deodată se punea'n mişcare
şi cădea cu faţa la pământ
să I se închine Domnului său,
Atotţiitorul, Dumnezeul Cel-Preaînalt.

Iar cântăreţii cântau cu glasul laude:
dintr'un tumult, o dulce melodie.

Iar poporul înălţa cereri către Domnul Cel-Preaînalt,
stând la rugăciune înaintea Celui-Milostiv
până ce se isprăvea serbarea Domnului ^e
şi slujba Lui se încheia.

Atunci, coborându-se, el îşi ridica mâinile
peste toată obştea fiilor lui Israel
ca să le dea, cu buzele lui, binecuvântarea Domnului
şi slăvit să fie întru numele Lui.

Apoi, pentru a doua oară, cădeau cu faţa la pământ
ca să primească binecuvântarea de la Cel-Preaînalt.

Şi acum, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul-a-toată-făptura,
Cel ce pretutindeni face lucruri mari,
Cel ce ne-a înălţat zilele încă din sânul mamei
şi S'a purtat cu noi după mila Sa.

Să ne dea nouă veselia inimii,
iar pacea să ne vină'n zilele noastre,
în Israel, ca'n zilele de-odinioară.

Rămână mila Sa cu noi, nedespărţită,
şi'n zilele noastre să ne mântuiască!

Două sunt neamurile de care sufletului meu îi e silă,
iar al treilea nu este neam:

cei ce locuiesc în muntele Seir ^f, Filistenii
şi poporul cel prost care locuieşte în Sichem.

O învăţătură de pricepere şi de ştiinţă
a scris în această carte Isus, fiul lui Sirah,
fiul lui Eleazar, din Ierusalim,
cel ce ca o ploaie şi-a răspândit înţelepciunea inimii.

Fericit e cel ce fără'ncetare va reveni asupra acestor cuvinte!
Acela care le aşază în inima sa va deveni înţelept;

că, dacă le va plini, puternic va fi întru toate,
de vreme ce lumina Domnului e cărarea lui.

1	Simon – fiul lui Onia –, marele preot ^a, el a fost cel ce'n timpul vieţii sale a reparat Casa şi'n timpul zilelor sale a întărit templul. 1Mac 12:7 2Mac 3:4
2	De el a fost întemeiată îndoita înălţime ^b, înaltul zid de sprijin din jurul templului.
3	În zilele lui a fost săpată casa apelor – un iezer cu o'ntindere cât marea.
4	În grija de a-şi feri poporul de cădere, a întărit cetatea împotriva oricărei împresurări.
5	Cât de măreţ era el, înconjurat de poporul său, când ieşea din sfânta-sfintelor ^c:
6	ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul unui nor, ca luna când e plină,
7	ca soarele strălucind peste locaşul Celui-Preaînalt, ca un curcubeu lucind în nişte nori de slavă,
8	ca o floare de trandafir în plină primăvară, ca florile de crin pe malul unei ape, ca ramurile Libanului în zilele de vară,
9	ca focul şi tămâia în căţuie, ca un vas lucrat întreg din aur împodobit cu tot felul de pietre preţioase,
10	ca un măslin când îşi plineşte rodul, ca chiparosul ce se înalţă'n nori.
11	Când îşi punea tunica preaslăvită şi se înveşmânta în toate podoabele sale, când se suia la sfântul jertfelnic, umplea de slavă curtea templului. Ies 28:4
12	Iar când primea părţile ^d din mâinile preoţilor, el însuşi aproape de focul de pe jertfelnic, înconjurat era de o cunună de fraţi ca de frunzişul unor cedri din Liban; ca nişte trunchiuri de finic îl înconjurau,
13	ei, fiii lui Aaron, în măreţia lor, purtând în mâini prinoasele Domnului în faţa obştii întregi a lui Israel!
14	Şi'n timp ce-şi împlinea slujba la altar să înfrumuseţeze prinosul către Cel-Preaînalt, Atotţiitorul,
15	mâna şi-o întindea spre cupă şi făcea libaţia sângelui de strugure; îl vărsa la temelia jertfelnicului, mireasmă bineplăcută Celui-Preaînalt, Împăratul-a-toate. Nm 10:2 Nm 10:10
16	Atunci fiii lui Aaron izbucneau în strigăte, sunau din trâmbiţele lor de metal ciocănit şi făceau să se-audă o larmă uriaşă spre pomenire'n faţa Celui-Preaînalt.
17	Atunci tot poporul deodată se punea'n mişcare şi cădea cu faţa la pământ să I se închine Domnului său, Atotţiitorul, Dumnezeul Cel-Preaînalt.
18	Iar cântăreţii cântau cu glasul laude: dintr'un tumult, o dulce melodie.
19	Iar poporul înălţa cereri către Domnul Cel-Preaînalt, stând la rugăciune înaintea Celui-Milostiv până ce se isprăvea serbarea Domnului ^e şi slujba Lui se încheia.
20	Atunci, coborându-se, el îşi ridica mâinile peste toată obştea fiilor lui Israel ca să le dea, cu buzele lui, binecuvântarea Domnului şi slăvit să fie întru numele Lui. Nm 6:23
21	Apoi, pentru a doua oară, cădeau cu faţa la pământ ca să primească binecuvântarea de la Cel-Preaînalt.
22	Şi acum, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul-a-toată-făptura, Cel ce pretutindeni face lucruri mari, Cel ce ne-a înălţat zilele încă din sânul mamei şi S'a purtat cu noi după mila Sa. Ioil 2:21
23	Să ne dea nouă veselia inimii, iar pacea să ne vină'n zilele noastre, în Israel, ca'n zilele de-odinioară. 3Rg 8:27
24	Rămână mila Sa cu noi, nedespărţită, şi'n zilele noastre să ne mântuiască!
25	Două sunt neamurile de care sufletului meu îi e silă, iar al treilea nu este neam:
26	cei ce locuiesc în muntele Seir ^f, Filistenii şi poporul cel prost care locuieşte în Sichem. In 4:9
27	O învăţătură de pricepere şi de ştiinţă a scris în această carte Isus, fiul lui Sirah, fiul lui Eleazar, din Ierusalim, cel ce ca o ploaie şi-a răspândit înţelepciunea inimii.
28	Fericit e cel ce fără'ncetare va reveni asupra acestor cuvinte! Acela care le aşază în inima sa va deveni înţelept;
29	că, dacă le va plini, puternic va fi întru toate, de vreme ce lumina Domnului e cărarea lui.