| 1 | Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi. |
| 2 | Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios b; vindecă-mă, Doamne, că oasele mele s'au tulburat, |
| 3 | şi sufletul mi s'a tulburat foarte; dar Tu, Doamne, până când? |
| 4 | Întoarce-Te spre mine, Doamne, izbăveşte-mi sufletul, de dragul milei Tale mântuieşte-mă. |
| 5 | Că nu din moarte Te va pomeni cineva; cine, în iad fiind, se va mărturisi Ţie? c |
| 6 | Ostenit-am întru suspinul meu, în fiece noapte scălda-voi patul meu, în lacrimi aşternutul mi-l voi uda. |
| 7 | Ochiul meu s'a tulburat de supărare, în mijlocul duşmanilor mei m'am învechit. |
| 8 | Îndepărtaţi-vă de mine voi, meşteri ai fărădelegii, căci auzit-a Domnul glasul plângerii mele; |
| 9 | Domnul mi-a auzit ruga, Domnul mi-a primit rugăciunea. d |
| 10 | Să se ruşineze şi foarte să se tulbure toţi vrăjmaşii mei, acum, degrab să dea înapoi copleşiţi de ruşine! |