[ VTVechiul Testament
[ IovIov
[ Cap. 36 ]CAPITOLUL 36
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1Mergând mai departe, Elihu a zis:
2
„Îngăduie-mă încă puţin, ca să te-nvăţ,
  că'n mine încă este destul din ce-am să-ţi spun.
3
Ştiinţa mea cea multă porni-va de departe,
  iar eu din fapte drepte porni-voi să grăiesc
4
cu-adevărat; că altfel, de-ar fi din vorbe strâmbe,
  tu strâmb vei înţelege.
5
Să ştii şi tu că Domnul n'alungă pe cel bun,
  pe cel ce-şi ia puterea din inima lui tare;
6
pe cel fără de lege a nu-l cheamă iar la viaţă b,
  dar de la El săracii îşi vor primi dreptatea;
7
El nu-Şi întoarce ochii din faţa celor drepţi,
  ci cu'mpăraţii'n tronuri
  biruitori îi face; şi se vor înălţa.
8
Cei slabi, încătuşaţii,
  picioarele şi-or prinde în laţul sărăciei
9
şi-apoi li se va spune'n poveste ce-au făcut
  şi ce-au greşit, anume că se credeau puternici.
10
Ci El va lua aminte cu-auzul la cel drept
  zicând: – Se vor întoarce din strâmbătatea lor.
11
De-or asculta [de Domnul] şi dacă-I vor sluji,
  în bunătăţi plini-vor belşugul lor de zile
  şi'n cuviinţă, anii.
12
Necredincioşii însă nu se vor mântui,
  că n'au avut voinţă pe Domnul să-L cunoască,
  şi dac'au fost sub ceartă, ei tot n'au ascultat.
13
Făţarnicii lăuntrici c îşi vor stârni mânie;
  nu vor striga, căci gura le e de-acum legată.
14
De tânăr să le moară, deci, sufletul din ei
  şi viaţa lor să fie rănită-adânc de îngeri,
15
că ei pe cel nevolnic şi slab l-au necăjit;
  dar [Domnul] rânduieşte dreptate celor blânzi.
16
Pe tine dar din gura vrăjmaşilor te-o scoate
  să-ţi fie masa'ntinsă şi plină de grăsime,
  încât să se reverse'n adâncul de sub ea.
17
Nu, nu va sta dreptatea departe de cei drepţi!
18
În schimb, mânie mare pe cei necredincioşi
  cu daruri necurate primite pe nedrept.
19
De bunăvoie mintea să nu te-abată'n cale,
  ea, de la ruga celor slăbiţi întru nevoi.
  Din cei ce au puterea
20
să nu-l scoţi pe nici unul afar' în toiul nopţii
  ca'n locul său să urce mulţime de norod; d
21
fereşte-te să lucri ceva fără-de-cale,
  că'ntru aceasta liber vei fi de sărăcie.
22
Cel-Tare întăreşte întru tăria Lui,
  că, iată, cine-i oare puternic cum e El?
23
Cine-a făcut cercare în lucrurile Lui
  şi cine-i ca să-I spună: Strâmb ai lucrat aici!?
24
Adu-ţi aminte: mare-i lucrarea Lui, pe care
  o laudă tot omul.
25
Tot omul vede'n sine
  câţi pământeni ca dânsul au trupul plin de răni.
26
Cel-Tare-i pretutindeni, dar noi nu vom cunoaşte
  al anilor Săi număr, fiind el nesfârşit.
27
Bob numărat Îi sunt Lui grăunţii mici de ploaie,
  cei ce'naintea ploii se strâng, de sus, în nor; e
28
când cad, ei cad în sine ca nişte vechituri
  umbrind mulţimi nespuse de pământeni cu norul.
  El vreme rânduit-a la fiare şi cirezi,
  ca ele să-şi cunoască, la ceasul lor, culcuşul.
  Acestea toate'n cuget nu-ţi dau nici o uimire?
  şi inima din tine nicicum n'o primenesc?
29
Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte norul
  fiind cu sine însuşi egal în cortul lui,
30
ei bine, iată, [Domnul] a'ntins spre el o rază,
  şi el acoperit-a străfundurile mării.
31
Că'ntru acestea [Domnul] va judeca popoare
  şi celor în putere le dă belşug de hrană.
32
Cu mâinile-amândouă El fulgerul l-ascunde
  şi tot El îl trimite spre ţintă să lovească;
33
tot El îi dă de veste prietenului Său,
  şi despre-agoniseală, şi despre nedreptate.