| 1 | Când cei ce erau în corturi a au aflat despre ceea ce se întâmplase, au fost cuprinşi de spaimă. |
| 2 | Frica şi groaza s'au năpustit asupră-le în aşa măsură, încât n'au mai putut rămâne unul în faţa celuilalt, ci toţi s'au împrăştiat cu gloata şi au luat-o la fugă pe toate potecile şesului şi ale muntelui. |
| 3 | Dar şi cei ce tăbărâseră în munte, în preajma Betuliei, au rupt-o la fugă. Atunci toţi fiii lui Israel, fiecare din cei ce erau în stare să lupte, s'au repezit asupra lor. |
| 4 | Iar Oziaş a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe şi la Cola şi în toate hotarele lui Israel, ca să vestească ceea ce s'a întâmplat şi [să-i cheme] să se arunce asupra vrăjmaşilor şi să-i nimicească. |
| 5 | Când fiii lui Israel au auzit de acestea, cu toţii s'au năpustit asupra lor şi i-au tot tăiat în bucăţi până la Hoba; dar şi cei din Ierusalim şi cei din ţinutul muntos le-au sărit în ajutor (căci şi pe ei îi vestiseră despre ceea ce se petrecuse în tabăra duşmanilor). Iar cei din Galaad şi cei din Galileea, prinzându-i din cele două laturi b, le-au dat crunte lovituri, până ce au trecut de Damasc şi de hotarele lui. |
| 6 | Cât despre ceilalţi, cei ce locuiau în Betulia, au năvălit în tabăra asiriană, au jefuit-o şi s'au îmbogăţit foarte. |
| 7 | Iar fiii lui Israel, la întoarcerea din măcel, au pus stăpânire pe ceea ce mai rămăsese; oamenii din târguri şi din sate, de la munte şi din câmpie s'au încărcat şi ei de prăzi numeroase, că erau din belşug. |
| 8 | Apoi Ioachim, marele preot, împreună cu Sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, care locuiau în Ierusalim, au venit să vadă binele pe care Dumnezeu i-l arătase lui Israel, s'o vadă pe Iudita şi s'o salute. |
| 9 | Şi dacă au ajuns la ea, într'un cuget au binecuvântat-o şi i-au zis: „Tu eşti statura cea înaltă a Ierusalimului, tu eşti slava cea mare a lui Israel, tu eşti lauda cea mare a neamului nostru! |
| 10 | Tu, cu mâna ta, ai făcut toate acestea, Şi tot poporul a zis: „Amin!“tu i-ai făcut bine lui Israel, iar lui Dumnezeu I-a plăcut; să fii tu binecuvântata Atotputernicului Dumnezeu în veci!“ |
| 11 | Timp de treizeci de zile, întregul popor a jefuit tabăra. Iuditei i-au dat cortul lui Olofern, cu toate tacâmurile de argint şi paturile şi vasele şi cu toate lucrurile din el; iar ea le-a luat, le-a încărcat pe asin, a înhămat la care şi în ele a îngrămădit totul. |
| 12 | Şi toate femeile din Israel alergau s'o vadă şi o binecuvântau şi multe din ele se prindeau la joc în cinstea ei; iar ea lua în mână ramuri şi le dădea femeilor care o însoţeau. |
| 13 | Şi s'au încununat cu ramuri de măslin, ea şi însoţitoarele ei. Şi mergea în fruntea poporului şi conducea corul tuturor femeilor. Şi toţi bărbaţii lui Israel, înarmaţi şi încununaţi, o urmau şi cântau din gură imnuri. |
| 14 | Atunci a început Iudita să cânte această cântare de mulţumire în tot Israelul, iar poporul întreg cânta după ea această cântare de laudă. |