| 1 | Când fiii lui Israel care locuiau în Iudeea au auzit de tot ceea ce Olofern, căpetenia lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, le făcuse neamurilor şi despre chipul în care el le-a jefuit templele şi le-a nimicit, |
| 2 | tare s'au înspăimântat de el şi s'au tulburat, gândindu-se la Ierusalim şi la templul Domnului, Dumnezeului lor; |
| 3 | fiindcă de abia se întorseseră din robie şi de curând se adunase întregul popor al Iudeii la un loc, iar vasele, jertfelnicul şi templul fuseseră sfinţite după pângărirea prin care trecuseră. |
| 4 | Aşa că au trimis în ţinutul Samariei şi prin sate şi la Bet-Horon şi la Belmain şi la Ierihon şi la Hoba şi la Haţor şi în Valea Salemului |
| 5 | şi au pus stăpânire pe toate vârfurile munţilor celor mai înalţi şi au întărit satele dimprejur şi au adunat merinde pentru hrană de război, căci lanurile lor fuseseră secerate de curând. |
| 6 | Iar Ioachim, marele preot a, care se afla atunci în Ierusalim, le-a scris locuitorilor din Betulia şi din Betomestaim – care se află în preajma Esdrelonului, către câmpia de lângă Dotan –, |
| 7 | poruncindu-le să pună pază în trecătorile ţinutului muntos, fiindcă prin ele se răzbea către Iudeea şi era uşor să le împiedice trecerea, căci o trecătoare era îngustă cât pentru doi oameni alături. |
| 8 | Iar fiii lui Israel au făcut întocmai după porunca marelui preot Ioachim şi a bătrânilor întregului popor al lui Israel, care se aflau în Ierusalim. |
| 9 | Şi toţi bărbaţii lui Israel au strigat spre Dumnezeu cu mare sârguinţă şi şi-au smerit sufletele cu mare ardoare, |
| 10 | ei şi femeile lor şi copiii lor şi vitele lor şi toţi străinii şi simbriaşii şi robii cumpăraţi cu bani, toţi şi-au încins coapsele cu sac b; |
| 11 | şi tot Israelul – bărbaţi, femei şi copii – şi locuitorii Ierusalimului au căzut la pământ în faţa templului, presărându-şi cenuşă pe cap şi întinzându-şi spre Dumnezeu straiele de sac. |
| 12 | Chiar şi jertfelnicul l-au îmbrăcat în sac; şi într'un singur cuget şi cu ardoare au strigat spre Dumnezeu să nu le lase copiii să fie ucişi şi pe femei să fie răpite şi cetăţile lor să fie nimicite şi templul să fie pângărit şi ocărât şi lăsat păgânilor să-şi râdă de el. |
| 13 | Iar Domnul le-a auzit glasul şi le-a văzut supărarea. Poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. |
| 14 | Şi marele preot Ioachim şi toţi preoţii care stăteau în faţa Domnului şi cei care-I slujeau Domnului, avându-şi coapsele încinse cu sac, aduceau arderea-de-tot de fiecare zi, împreună cu făgăduinţele şi prinoasele poporului; |
| 15 | şi, avându-şi mitrele presărate cu cenuşă, strigau cu toată puterea spre Domnul să caute cu îndurare spre întregul neam al lui Israel. |