[ VTVechiul Testament
[ IdtIudita
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Nabucodonosor îl trimite pe Olofern să pedepsească regatele şi popoarele din Apus.
1Iar în anul al optsprezecelea a, în cea de a douăzeci şi doua zi a lunii întâi, s'a zvonit în palatul lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, că el se va răzbuna – aşa cum spusese – împotriva întregului pământ.
2Aşa că el i-a chemat la sine pe toţi dregătorii şi pe toţi nobilii săi şi le-a dezvăluit taina planului său, rostind cu propria sa gură nimicirea întregului pământ.
3Atunci ei au hotărât să nimicească pe oricine n'a ascultat de porunca gurii lui.
4Şi a fost că după ce şi-a isprăvit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, l-a chemat pe Olofern, mai-marele oastei sale – care era al doilea după el –, şi i-a zis:
5„Aşa grăieşte regele cel mare, stăpânul întregului pământ: Iată, de îndată ce ieşi de la mine, ia cu tine oameni care se încred în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi douăsprezece mii de cai şi călăreţi.
6Şi vei merge împotriva întregului ţinut de la soare-apune, deoarece ei nu s'au supus poruncii mele;
7şi le vei spune să-mi pregătească pământ şi apă b, fiindcă în mânia mea voi merge împotriva lor şi toată faţa pământului o voi acoperi cu picioarele oştirii mele şi-i voi da pe mâna acesteia să-i fie de pradă;
8răniţii lor le vor umple văile, iar pâraiele şi râurile se vor revărsa din pricina morţilor care le vor umple;
9iar pe ei îi voi duce în robie la marginile'ndepărtate ale'ntregului pământ.
10Aşadar, du-te şi supune-mi toate hotarele lor; şi dacă ţi se vor preda, ţine-mi-i până'n ziua pedepsirii lor.
11Dar pe cei ce nu se supun, ochiul tău să nu-i cruţe; oriunde vei merge, măcelăreşte-i şi pradă-i!
12Căci m'am jurat pe viaţa mea şi pe puterea regatului meu că pe toate câte le-am grăit le voi face cu mâna mea.
13Iar tu ia aminte să nu calci nici una din poruncile domnului tău, ci îndeplineşte-le fără nici o ştirbire, aşa cum ţi le-am poruncit, şi fără nici o întârziere“.
14Atunci Olofern a ieşit de la domnul său, i-a chemat pe toţi guvernatorii şi pe toţi conducătorii şi mai-marii oştirii asiriene
15şi a trecut prin faţa ochilor pe toţi bărbaţii aleşi pentru război, aşa cum îi poruncise domnul său, până la o sută douăzeci de mii, precum şi douăsprezece mii de călăreţi arcaşi
16şi i-a rânduit aşa cum o mare oştire se pune'n rânduială de război.
17Pentru poverile c lor a luat o mare mulţime de cămile şi asini, precum şi boi şi oi şi capre fără număr pentru hrană
18şi belşug de merinde pentru fiecare ostaş şi foarte mult aur şi argint din casa regelui.
19Apoi el şi toată oştirea lui au ieşit ca să pornească la drum înaintea regelui Nabucodonosor şi să acopere toată faţa pământului dinspre apus cu mulţimea carelor şi a călăreţilor şi a pedestraşilor aleşi pe sprânceană.
20Cu ei mergea şi o mare gloată de adunătură, multă ca lăcustele şi ca nisipul mării, mulţimea ei fiind nenumărată.
21Şi au ieşit din Ninive şi după trei zile de mers au ajuns la Bectelet d; şi, aşezându-şi tabăra, aceasta se întindea de la Bectelet până aproape de muntele ce se află de-a stânga Ciliciei de Sus.
22Apoi şi-a luat oştirea – pedestraşii, călăreţii şi carele – şi a plecat de acolo în ţinutul muntos e
23şi a nimicit Putul şi Ludul şi i-a prădat pe toţi fiii lui Rasis şi pe fiii lui Ismael – cei ce locuiau la marginea pustiului, spre miazăzi de ţinutul Heteilor.
24Apoi a trecut Eufratul şi a străbătut Mesopotamia şi a nimicit toate cetăţile întărite de pe râul Abrona, până unde se ajunge la mare.
25Şi a cucerit hotarele Ciliciei şi a nimicit tot ceea ce i se împotrivea şi a ajuns până la hotarele de miazăzi ale lui Iafet, în faţa Arabiei. Şi i-a împresurat pe toţi fiii lui Madian şi le-a arsaşezările şi le-a prădat stânile.
27Apoi s'a coborât în câmpia Damascului, la vremea secerişului, şi a pârjolit toate lanurile şi a nimicit toate turmele şi cirezile; de asemenea, le-a prădat cetăţile şi le-a pustiit ţarinile, iar pe tinerii lor i-a trecut prin ascuţişul săbiei.
28Frica de el şi tremurul i-au cuprins pe toţi locuitorii de pe ţărmurile mării, cei din Sidon şi din Tir, pe locuitorii din Sur şi din Aco, pe toţi cei ce locuiau în Iamnia; de asemenea, cei ce locuiau în Aşdod şi în Ascalon se îngrozeau de el.