[ VTVechiul Testament
[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 7 ]CAPITOLUL 7
Minunea salvatoare. Sfârşitul asediului.
1Dar Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului: – Aşa grăieşte Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, o măsură de făină aleasă va costa un siclu, iar două măsuri de orz vor costa un siclu la porţile Samariei“.
2Iar cel care era al treilea după rege – cel pe al cărui braţ se rezema regele – i-a răspuns lui Elisei, zicând: „Iată, chiar dacă Domnul ar deschide jgheaburile cerului a, nici atunci nu va fi cu putinţă un astfel de lucru“. Dar Elisei a zis: „Tu, cu ochii tăi, vei vedea, dar de acolo nu vei mânca“ b.
3La poarta cetăţii erau patru oameni leproşi. Şi au zis unul către altul: „De ce să stăm noi aici până vom muri?
4De vom zice: – Hai să intrăm în cetate!, în cetate e foamete, şi vom muri acolo; de vom şedea aici, tot vom muri. Aşadar, veniţi şi hai să cădem în tabăra Sirienilor, poate că ne vor lăsa vii şi vom trăi; iar de ne vor da morţii, vom muri“.
5Şi, încă fiind întuneric, s'au sculat ca să intre în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, iată că acolo nu mai era nici un om...
6Căci Domnul făcuse în aşa fel, încât în tabăra Sirienilor să se audă huruit de care şi nechezat de cai şi freamăt de oaste mare c. Iar ei au zis unul către altul: „Regele Israelului a tocmit împotriva noastră, cu plată, pe regii Heteilor şi pe regii Egiptului, ca să vină asupră-ne...“.
7Şi s'au sculat şi au fugit pe'ntuneric şi şi-au lăsat în tabără, aşa cum erau, corturile şi caii şi asinii şi au fugit ca să-şi scape viaţa.
8Iar leproşii aceştia au pătruns, nu prea adânc, în tabără şi au intrat într'un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine, şi s'au dus şi le-au ascuns, apoi s'au întors şi au intrat în alt cort şi au luat şi de acolo şi s'au dus şi le-au ascuns.
9Şi au zis unul către altul: „Ce facem noi, nu facem bine! Ziua aceasta e o zi de noutăţi bune; dacă tăcem şi aşteptăm până se face ziuă, atunci noi vom da de bucluc; aşadar, hai să ne ducem şi să dăm noi de veste la casa regelui!“
10Şi s'au dus şi au strigat la poarta cetăţii şi le-au dat de veste, zicând: „Am intrat în tabăra Sirienilor; şi, iată, acolo nu se află nici un om, nici măcar glas de om, ci doar cai legaţi şi asini legaţi şi corturile lor aşa cum erau“.
11Atunci portarii au strigat şi au dat de veste înlăuntru, în casa regelui.
12Iar regele, sculându-se noaptea, le-a zis servilor săi: „Acum am să vă spun eu vouă ce fac Sirienii cu noi: Ei ştiu că noi suntem flămânzi şi au ieşit din tabără şi s'au ascuns pe câmp, zicând: – Ei vor ieşi din cetate, iar noi îi vom prinde de vii şi vom intra în cetate“.
13Dar unul din servii săi, răspunzând, a zis: „Să se ia cei cinci cai care au mai rămas, care sunt aici (că atât mai rămăsese pentru toată gloata lui Israel), şi vom trimite acolo şi vom vedea“.
14Aşa că au luat doi călăreţi, pe care regele lui Israel i-a trimis după regele Siriei, zicându-le: „Mergeţi şi vedeţi!“
15Şi au mers pe urma aceluia până la Iordan; şi, iată, tot drumul era plin de hainele şi de uneltele pe care Sirienii, în zăpăceala lor, le aruncaseră. Atunci trimişii s'au întors şi i-au spus regelui lui Israel.
16Şi a ieşit poporul şi a jefuit tabăra Sirienilor; o măsură de făină aleasă a scăzut la preţul de un siclu, iar două măsuri de orz, tot la un siclu, după cuvântul Domnului.
17Iar regele l-a pus mai-mare la poartă pe cel ce era al treilea după el – pe al cărui braţ se rezema regele –; şi acolo, în poartă, a fost călcat în picioare de popor şi a murit, aşa cum omul lui Dumnezeu grăise atunci când solul se coborâse la el d.
18Şi a fost aşa cum Elisei îi spusese regelui când i-a zis: „Două măsuri de orz, un siclu, şi o măsură de făină aleasă, un siclu: acestea vor fi preţurile mâine, la vremea aceasta, în poarta Samariei“,
19şi aşa cum s'a întâmplat când cel ce era al treilea după rege zisese către Elisei: „Iată, chiar dacă Domnul ar deschide jgheaburile cerului, nici atunci nu va fi cu putinţă un astfel de lucru“, la care Elisei a răspuns: „Tu, cu ochii tăi vei vedea, dar de acolo nu vei mânca“.
20Aşa a fost: în poartă l-a călcat poporul în picioare şi a murit.