| 1 | Descoperind aceasta, nelegiuitul rege într'atât s'a mâniat, încât furia sa împotriva Iudeilor din Alexandria n'a mai cunoscut nici un hotar a. Apăsând o mână tot mai grea asupra celor ce trăiau în ţară, a poruncit ca aceştia să fie repede adunaţi într'un singur loc şi cu moarte crâncenă să fie ucişi. |
| 2 | În acest timp, un zvon neliniştitor era răspândit în afară de către nişte oameni care se legaseră să vatăme neamul Iudeilor. Miezul învinuirii lor era acela că Iudeii se ţineau departe de poruncile legii. |
| 3 | Aceasta, în vreme ce Iudeii ţineau ca întotdeauna să răspundă cu credincioşie la îndatoririle lor faţă de regi, |
| 4 | dar, în acelaşi timp, de vreme ce I se închinau lui Dumnezeu şi-I păzeau legile, ţineau să facă şi deosebirile de trebuinţă şi să se abţină de la anumite lucruri, fapt pentru care unii îi ocoleau |
| 5 | (deşi, cum ei îşi împodobeau convieţuirea cu ceilalţi prin fapte de dreptate, lumea avea despre ei o părere bună). |
| 6 | Cu toate acestea, părerea celorlalţi oameni nu cântărea nimic în ochii înstrăinaţilor de neam |
| 7 | care îndrugau multe despre faptul că Iudeii se păstrau aparte faţă de celelalte neamuri prin închinarea şi mâncărurile lor; îi învinuiau că sunt oameni care stau deoparte, potrivnici ai trebilor regelui, tăgăduind orice alăturare faţă de el sau de oştile lui. Prin acest fel de a vorbi, multă înverşunare aţâţau asupră-le. |
| 8 | Grecii care trăiau în cetate n'au trecut cu vederea această neaşteptată zarvă şi valul acesta năprasnic împotriva unor oameni care niciodată nu le făcuseră vreun rău; cu toate acestea, nu le sta în putere să-i ajute, de vreme ce totul, de jur-împrejur, era asuprire; ei însă i-au încurajat pe Iudei arătându-li-se alături în necazurile lor, şi aşteptau o bună întorsătură a lucrurilor; |
| 9 | Cel ce pe toate le ştie – ziceau ei – nu va părăsi un astfel de popor. |
| 10 | O seamă dintre vecinii, prietenii şi părtaşii de negoţ ai Iudeilor îi chemau în taină să mai stea de vorbă, se îndatorau să-i ajute şi făgăduiau că vor face pentru ei tot ceea ce se poate face. |
| 11 | Iar regele, încurajat de faptul că totul îi mergea bine, şi fără să se gândească la mai marea putere a lui Dumnezeu, ci gândindu-se să stăruie în ceea ce-şi pusese'n minte, a întocmit următoarea scrisoare asupra lor: |
| 12 | „Regele Ptolemeu Filopator către comandanţii şi ostaşii din Egipt şi din alte ţinuturi: fiţi sănătoşi şi puternici! |
| 13 | Eu mă simt bine, şi tot aşa sunt trebile mele. |
| 14 | Războiul pe care l-am dus în Asia, acela pe care îl ştiţi şi voi, n'a fost deloc uşor, dar cu ajutorul zeilor şi prin propria noastră vitejie l-am dus cu bine la capăt, pe potriva aşteptării noastre; |
| 15 | de aceea am hotărât ca – nu prin puterea lăncilor, ci prin bunătate şi multă omenie – să-i câştigăm pe locuitorii Celesiriei şi ai Feniciei şi să ne facem, de bunăvoie, binefăcătorii lor. |
| 16 | Şi aşa, punând foarte multe venituri la îndemâna templelor din numeroase cetăţi, ne-am dus şi la Ierusalim şi ne-am suit să cinstim templul acestor nenorociţi care nicicând nu se opresc din nebunia lor. |
| 17 | Pe dinafară ne-au primit bine, dar prin fapte s'au dovedit altfel. Când noi eram gata să intrăm în templul lor şi să-L cinstim prin cele mai frumoase şi mai alese daruri, |
| 18 | ei s'au lăsat atât de mult cuprinşi de vechea lor trufie, încât ne-au oprit intrarea; iar noi, datorită răbdării pe care o avem faţă de toţi oamenii, ne-am înfrânat de la un răspuns pe potriva puterii noastre. |
| 19 | Şi astfel şi-au arătat duşmănia faţă de noi, ei, cei care – numai ei dintre neamuri – şi-au ridicat capul împotriva regilor şi a binefăcătorilor, ca unii care nu înţeleg că trebuie să se supună oricărei drepte orânduiri. |
| 20 | Iar noi, nepunându-ne mintea cu nebunia lor, ne-am întors biruitori în Egipt şi ne-am purtat omeneşte cu toţi [Iudeii], având în vedere tot ceea ce poate fi bun. |
| 21 | De aceea, fără să avem în noi nici cea mai mică reavoinţă faţă de rudele lor din [Ierusalim], ci, dimpotrivă, amintindu-ne de legăturile noastre cu ei şi de multele treburi pe care cu inimă curată le-am făcut împreună cândva, am dorit ca ei să nu se simtă cumva pe de-a'ntregul străini printre noi, fapt pentru care le-am dăruit drepturile cetăţeneşti ale Alexandrinilor, precum şi dreptul de a fi primiţi în veşnicele rituri ale slujbelor noastre. |
| 22 | Din nefericire, pe toate acestea ei le-au înţeles cu totul altfel. Cu înnăscuta lor răutate, acestei frumoase îmbieri i-au dat cu piciorul; şi, fără'ncetare aplecaţi spre rău, |
| 23 | n'au vrut să primească nepreţuitele drepturi. Dar nu-i numai atât: fie prin vorbă, fie prin tăcere, îi dispreţuiesc pe puţinii dintre ei care, din inimă, se'ndreaptă spre noi, socotind că purtarea lor ticăloasă ne va sili să dăm înapoi din faţa a ceea ce vrem să facem. |
| 24 | Aşadar, având destule dovezi că aceşti Iudei sunt în toate chipurile răuvoitori faţă de noi, trebuie să ne gândim din vreme la putinţa unei neaşteptate tulburări printre noi, atunci când aceşti necredincioşi ar putea să ne devină trădători şi potrivnici barbari. |
| 25 | Prin urmare, de îndată ce cuprinsul acestei scrisori vă va fi cunoscut, în acelaşi ceas – poruncim – ca acei Iudei care locuiesc printre voi, cu femeile şi cu copiii lor, să fie trimişi la noi, defăimaţi şi ocărâţi, în lanţuri de fier, spre a fi supuşi unei morţi nemiloase şi pline de ruşine, aceea care li se cuvine celor răi. |
| 26 | Că numai dacă-i vom pedepsi pe toţi odată ne vom da seama că am găsit singurul mijloc de a aşeza treburile noastre viitoare pe temelii puternice şi mulţumitoare. |
| 27 | Oricine va adăposti un Iudeu, fie că acesta ar fi bătrân sau copil sau sugar, acela, împreună cu toţi ai săi, va fi ucis în chinuri. |
| 28 | Oricine ne va da ştiri despre un Iudeu, pe lângă că va primi averea învinuitului, va fi dăruit cu două mii de drahme din vistieria regală şi încununat cu libertate. |
| 29 | Orice loc care va deveni adăpost pentru un Iudeu, în timp ce acesta este urmărit, să fie pustiit şi ars, în aşa fel încât niciodată să nu mai poată fi de folos unei fiinţe vii“. |
| 30 | Acesta, deci, a fost cuprinsul scrisorii. |