1 | Apoi a început să vorbească cel de al doilea, cel ce spusese că regele e mai puternic: |
2 | O, bărbaţilor, oare nu sunt mai puternici oamenii care stăpânesc marea şi uscatul şi toate câte sunt în ele? |
3 | Regele însă e cu mult mai puternic, fiindcă el e domnul tuturor acestor lucruri şi el le stăpâneşte; şi orice le-ar porunci el oamenilor, ei aceea fac; |
4 | de le va spune să facă război unul împotriva altuia, ei aşa fac; şi de-i va trimite împotriva vrăjmaşilor, ei se duc şi răstoarnă munţi şi ziduri şi turnuri; |
5 | ucid şi sunt ucişi, şi porunca regelui nu o calcă; dacă înving, regelui îi aduc totul, precum şi prăzile şi orice altceva. |
6 | De asemenea, cei ce nu sunt luptători şi nu au nimic de-a face cu războiul, ci lucrează pământul, după ce au secerat ceea ce au semănat, aduc regelui; şi unul pe altul se silesc să-i plătească regelui bir; |
7 | şi, cu toate că nu este altceva decât un om, dacă el porunceşte să ucidă, ei ucid; dacă porunceşte să cruţe, cruţă; |
8 | dacă porunceşte să lovească, lovesc; a zis să pustiască, pustiesc; a zis să zidească, zidesc; |
9 | a zis să taie, taie; a zis să sădească, sădesc. |
10 | Tot poporul său şi toate oştile lui i se supun; |
11 | mai mult: el şade şi mănâncă şi bea şi se odihneşte, dar aceia stau de pază împrejurul său şi nimeni nu poate să plece sau să-şi vadă de treburile lui, şi nici să nu-i dea ascultare în vreun fel. |
12 | O, bărbaţilor, cum n'ar putea regele să fie cel mai puternic, de vreme ce este atât de ascultat? Şi a tăcut. |
13 | Iar al treilea, cel care vorbise despre femei şi despre adevăr (acesta era Zorobabel), a început să vorbească: |
14 | O, bărbaţilor, nu regele cel mare, nici mulţimea oamenilor, şi nici vinul sunt cei mai puternici; cine oare sunt acelea care-i îndrumează şi-i stăpânesc?: oare nu femeile? |
15 | Femeile l-au născut pe rege şi întregul popor care stăpâneşte marea şi uscatul; |
16 | din ele s'au născut ei, şi ele i-au hrănit pe cei ce-au sădit viile din care iese vinul. |
17 | Ele fac îmbrăcăminte pentru oameni şi ele le aduc oamenilor mărire; fără femei, oamenii nici n'ar exista. |
18 | Şi dacă oamenii au adunat aur şi argint sau orice lucru de mare preţ, oare nu iubesc ei mai mult o femeie care-i atrage prin chip şi frumuseţe? |
19 | şi, lăsând toate acele lucruri la o parte, oare nu dau ei în gropi şi nu rămân cu gura căscată şi cu ochii holbaţi la ea? şi bărbaţii, toţi la un loc, oare nu o doresc ei pe ea mai mult decât argintul sau aurul sau oricare alt lucru de mare preţ? |
20 | Omul îşi lasă pe tatăl care l-a crescut, precum şi ţara lui de baştină, şi se lipeşte de femeia sa; |
21 | inima nu şi-o desparte de femeia sa şi nu-şi mai aminteşte nici de tată, nici de mamă, şi nici de ţară. |
22 | Dar şi din acestea trebuie să ştiţi că femeile vă stăpânesc: oare nu munciţi voi şi nu vă trudiţi şi nu aduceţi şi nu daţi totul femeilor? |
23 | Omul îşi ia sabia şi se duce să fure şi să tâlhărească, străbate mări şi fluvii, |
24 | se uită'n ochii leului şi merge'n întuneric; şi după ce a furat şi a răpit şi a jefuit, aduce totul la iubita lui. |
25 | Aşadar, bărbatul îşi iubeşte femeia mai mult decât pe tată şi pe mamă. |
26 | Da, mulţi şi-au ieşit din minţi pentru o femeie şi au devenit robi de dragul ei; |
27 | şi mulţi au pierit şi au rătăcit şi au păcătuit din pricina femeilor. |
28 | Aşadar, nici acum nu mă credeţi? Într'adevăr, mare e regele prin puterea lui şi prin teama oricărui ţinut de a-l atinge. |
29 | Dar eu l-am văzut pe el şi pe Apamina, ţiitoarea regelui şi fiica faimosului Bartac, şezând de-a dreapta regelui |
30 | şi luând coroana de pe capul regelui şi punând-o pe capul ei şi lovindu-l pe rege cu palma stângă; |
31 | şi, faţă'n faţă cu toate acestea, regele se hlizea şi se uita la ea cu gura căscată; dacă ea râdea, râdea şi el; şi dacă ea se supăra, el prindea s'o măgulească spre a-i câştiga împăcarea. |
32 | O, bărbaţilor, cum oare nu sunt femeile puternice, de vreme ce fac aşa? |
33 | Atunci regele şi dregătorii s'au uitat unul la altul. |
34 | Iar el a început să vorbească despre adevăr: O, bărbaţilor, oare nu sunt femeile puternice? Mare e pământul, înalt este cerul, grabnic în alergare e soarele căci într'o singură zi înconjoară cerul şi se întoarce, tot alergând, la locul său. |
35 | Oare nu e mare cel ce face aceasta?... Mai mare însă şi mai puternic decât toate este adevărul. |
36 | Tot pământul cheamă adevărul; cerul pe el îl binecuvintează; toate lucrurile se clatină şi se cutremură de el, şi nimic cu el nu e nedrept. |
37 | Vinul e nedrept, regele e nedrept, nedrepte sunt femeile, nedrepţi sunt fiii oamenilor şi, ca atare, nedrepte-s toate lucrurile lor; în ele nu-i nici un adevăr şi toate pier pe seama nedreptăţii lor. |
38 | Adevărul însă durează şi'ntotdeauna e puternic; el trăieşte şi rămâne puternic în veacul veacului. |
39 | El nu caută la faţa oamenilor şi nu părtineşte, ci tuturor le face ce e drept şi se reţine de la tot ceea ce-i nedrept şi rău; cu lucrarea lui, toţi oamenii o duc bine; în judecata lui nimic nu e nedrept. |
40 | Aceasta este tăria şi împărăţia şi puterea şi mărirea tuturor veacurilor. Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului! |
41 | Şi, cu aceasta, a tăcut.
Atunci tot poporul a strigat, zicând: Mare este adevărul şi mai puternic decât orice! |
42 | Iar regele i-a zis: Cere orice vrei, chiar mai mult decât ai dorit în scris, şi-ţi vom da, de vreme ce tu ni te-ai dovedit cel mai înţelept; alături de mine vei şedea şi ruda mea te vei chema. |
43 | Atunci el i-a zis regelui: Adu-ţi aminte de făgăduinţa pe care ai făcut-o în ziua în care ai venit la cârma regatului: aceea de a zidi Ierusalimul |
44 | şi de a trimite înapoi toate vasele care au fost luate din Ierusalim, pe care Cirus le-a pus deoparte când a făgăduit să dărâme Babilonul şi să le trimită înapoi la locul lor. |
45 | Tu, de asemenea, ai făgăduit să zideşti templul pe care Edomiţii l-au ars atunci când Iudeea a fost pustiită de Caldei. |
46 | Şi acum, o, stăpâne rege, aceasta este ceea ce îţi cer şi ceea ce doresc din parte-ţi; aceasta-i fapta cea mare la care să purcezi: Te rog să-ţi plineşti făgăduinţa pe care cu propria ta gură i-ai făcut-o Împăratului cerului! |
47 | Atunci regele s'a ridicat şi l-a sărutat şi a scris pentru el scrisori către toţi dregătorii, guvernatorii, căpitanii şi satrapii ca să-i petreacă în afara primejdiilor, pe el şi pe cei ce vor merge împreună cu el să zidească Ierusalimul. |
48 | Iar cârmuitorilor din Celesiria şi din Fenicia, ca şi celor din Liban, le-a scris să ducă la Ierusalim lemn de cedru din Liban şi, împreună cu el, să zidească cetatea. |
49 | Le-a scris şi tuturor Iudeilor care plecau din regatul său către Iudeea că are grijă şi de libertatea lor: nici un căpitan, nici un satrap, nici un guvernator şi nici un dregător nu va putea să le intre cu de-a sila pe uşă; |
50 | şi toată ţara pe care ei o stăpânesc va fi scutită de dări; iar Edomiţii vor trebui să părăsească satele Iudeilor pe care le ţineau, |
51 | iar pentru zidirea templului vor da câte douăzeci de talanţi pe an, până ce zidirea va fi isprăvită; |
52 | dar şi la jertfeltnic să fie aduse arderi-de-tot zilnice, după poruncă: alţi şaptesprezece talanţi să se aducă, şi peste an zece. |
53 | Toţi cei ce vin din Babilon, spre a zidi cetatea, să fie liberi, ei şi fiii lor şi preoţii care i-au însoţit. |
54 | De asemenea, a scris şi despre veniturile şi despre veşmintele preoţilor care slujesc, |
55 | ca şi despre veniturile leviţilor, cele ce li se vor da până ce templul va fi terminat şi Ierusalimul zidit. |
56 | Iar pentru cei ce păzesc cetatea a scris să li se dea loturi şi simbrie. |
57 | Şi a trimis din Babilon şi toate vasele pe care Cirus le pusese deoparte; şi tot ceea ce făgăduise Cirus să se facă, el a poruncit să se facă şi să se trimită la Ierusalim. |
58 | Şi când tânărul [Zorobabel] a ieşit, şi-a ridicat faţa la cer, îndreptată spre Ierusalim, şi I s'a rugat Dumnezeului cerului, zicând: |
59 | De la Tine este biruinţa şi de la Tine este înţelepciunea şi a Ta este slava, iar eu sunt robul Tău. |
60 | Binecuvântat eşti Tu, Cel ce mi-ai dat înţelepciune, şi Ţie Îţi mulţumesc, Dumnezeul părinţilor noştri! |
61 | Şi a luat scrisorile şi a plecat; şi a venit în Babilon şi le-a dat de veste tuturor fraţilor săi. |
62 | Iar ei L-au lăudat pe Dumnezeul părinţilor lor, fiindcă El le dăduse libertate şi învoire |
63 | să zidească Ierusalimul, ca şi templul în care numele Său a fost chemat. Şi ei au petrecut cu muzică şi bucurie timp de şapte zile. |