| 1 | Antioh, fiul regelui Demetru a, aflându-se în insulele mării b, a trimis de acolo o scrisoare către Simon, preot şi etnarh al Iudeilor, şi către tot neamul acestora, |
| 2 | cu următorul cuprins: „Regele Antioh către Simon, mare preot şi etnarh, şi către neamul Iudeilor, salutare! |
| 3 | De vreme ce oarecare ciumaţi au pus stăpânire pe regatul părinţilor noştri şi de vreme ce eu pretind să-mi recâştig regatul spre a-l reaşeza aşa cum era înainte, de vreme ce am tocmit un mare număr de ostaşi străini şi am pregătit corăbii de război, |
| 4 | de vreme ce mi-am pus în gând să străbat ţara şi să-i urmăresc pe cei ce ne-au prăbuşit-o şi au pustiit multe cetăţi ale regatului meu, |
| 5 | acum, aşadar, îţi întăresc toate scutirile pe care ţi le-au dat regii de dinaintea mea, precum şi oricare alte daruri pe care ţi le-au făcut. |
| 6 | Îţi dau şi îngăduinţa de a bate monedă cu inscripţia ta, care să umble în hotarele ţării tale; c |
| 7 | Ierusalimul şi templul să fie libere; ţie să-ţi rămână toate armele pe care le-ai pregătit şi cetăţile întărite pe care le-ai zidit şi pe care le stăpâneşti; |
| 8 | de tot ceea ce tu îi datorezi vistieriei regale, precum şi de ceea ce îi vei datora, scutit să fii, începând de acum şi pe întotdeauna. |
| 9 | Iar noi, după ce ne vom fi cucerit regatul, te vom cinsti cu mare cinste, pe tine, neamul tău şi templul, în aşa chip încât slava voastră să fie vădită pe tot pământul“. |
| 10 | În anul o sută şaptezeci şi patru, Antioh s'a îndreptat spre ţara părinţilor săi; toate oştile i s'au alăturat, aşa că puţină lume mai era cu Trifon. |
| 11 | Antioh s'a luat pe urma lui, dar acesta, fugind, a sosit la Dora, pe ţărmul mării, |
| 12 | de vreme ce ştia că relele se abăteau asupră-i şi că ostaşii îl părăsiseră. |
| 13 | Antioh şi-a rânduit tabăra aproape de Dora, cu o sută douăzeci de mii de luptători şi opt mii de călăreţi. |
| 14 | Şi a împresurat cetatea, în timp ce corăbiile o loveau de pe mare; în acest fel, strângea cetatea şi dinspre uscat, şi dinspre apă, aşa că nu lăsa pe nimeni să intre sau să iasă. |
| 15 | Numeniu şi însoţitorii săi s'au întors de la Roma cu scrisori pentru rege şi pentru ţară, în care se scria: |
| 16 | „Lucius, consul al Romanilor, către regele Ptolemeu, salutare! |
| 17 | Solii Iudeilor au venit la noi, ca prieteni şi aliaţi ai noştri, ca să înnoiască prietenia şi alianţa de mai înainte, trimişi de către Simon, marele preot, şi de către poporul Iudeilor. |
| 18 | Au adus un scut de aur în greutate de o mie de mine. |
| 19 | Drept aceea, am dorit să-i scriem regelui şi ţării să nu le caute nod în papură, să nu se războiască cu ei, nici cu cetăţile lor, nici cu ţara lor, şi să nu se alieze cu cei ce s'ar război cu ei. |
| 20 | De asemenea, am hotărât să primim de la ei scutul de aur. |
| 21 | Aşadar, dacă unii din ciumaţii aceia vor fi fugit din ţara lor la voi, daţi-i lui Simon, marele preot, ca să-i pedepsească după legea lor“. |
| 22 | Tot aşa i-a scris [Lucius] regelui Demetru, lui Atalus, lui Ariarate şi lui Arsachis |
| 23 | şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi Cirene. |
| 24 | O copie de pe ea a scris-o pentru Simon, marele preot. |
| 25 | A doua zi, d regele Antioh şi-a rânduit tabăra lângă Dora, în împrejurimi, punându-şi oştile să înainteze din ce în ce mai strâns şi făurind maşini de război; şi i-a închis lui Trifon toate căile, aşa încât nimeni nu putea nici să iasă, nici să intre. |
| 26 | Simon i-a trimis două mii de oameni, bine aleşi, ca să se lupte de partea lui, precum şi argint, aur şi destule unelte. |
| 27 | Dar acela n'a vrut să le primească; mai mult, a rupt toate înţelegerile pe care le făcuse cu el până atunci, şi s'a purtat cu el ca un străin. |
| 28 | Şi i l-a trimis pe Atenobiu, unul din prietenii săi, să-i spună aşa: „Voi v'aţi înstăpânit în Ioppe, în Ghezer şi în Cetăţuia Ierusalimului, cetăţi ale regatului meu; |
| 29 | le-aţi pustiit cuprinsul, ţării i-aţi făcut destul de mult rău şi v'aţi făcut stăpâni pe un mare număr de localităţi din regatul meu. |
| 30 | Acum, aşadar, daţi înapoi cetăţile în care v'aţi înstăpânit, precum şi birurile localităţilor pe care v'aţi făcut stăpâni în afara hotarelor Iudeii; |
| 31 | dacă nu, daţi în schimb cinci sute de talanţi de argint, iar pentru stricăciunile pe care le-aţi făcut şi pentru birurile cetăţilor, alte cinci sute de talanţi; altfel, vom porni război împotriva voastră“. |
| 32 | Şi dacă a sosit la Ierusalim, Atenobiu, prietenul regelui, şi a văzut măreţia lui Simon şi un dulap cu vase de aur şi de argint şi multă slugărime, a rămas înmărmurit. Şi i-a spus cuvintele regelui. |
| 33 | Iar Simon, răspunzând, a zis: „Nici pământ străin că am luat, nici că bunuri ale altuia am cucerit, ci aceasta este moştenirea părinţilor noştri, pe care duşmanii noştri, în anumite împrejurări, şi le-au însuşit pe nedrept; |
| 34 | prin urmare, noi, folosind prilejul, nu ţinem altceva decât moştenirea părinţilor noştri. |
| 35 | Cât despre Ioppe şi Ghezer, pe care tu le ceri, ele i-au făcut mult rău poporului nostru şi ne-au pustiit ţara; pentru ele vom da o sută de talanţi“. |
| 36 | Acela [Atenobiu] nu i-a răspuns nici un cuvânt, ci s'a întors furios la rege şi i-a spus aceste cuvinte şi despre măreţia lui Simon şi despre tot ceea ce văzuse. Iar regele a fost cuprins de mare mânie. |
| 37 | Iar Trifon, urcându-se pe o corabie, a fugit la Ortosia. |
| 38 | Regele l-a pus pe Cendebeu comandant al ţărmului mării şi i-a dat oşti de pedestraşi şi de călăreţi; |
| 39 | şi i-a poruncit să-şi mişte oştirea spre Iudeea; de asemenea, i-a poruncit să rezidească Cedronul, să întărească porţile şi să se războiască cu poporul. Cât despre rege, el îl urmărea pe Trifon. |
| 40 | Sosit la Iamnia, Cendebeu a început să hărţuiască poporul, să cuprindă Iudeea, să facă robi şi să-i măcelărească. |
| 41 | A rezidit Cedronul, a aşezat în el călăreţi şi o oaste de pedestraşi ca să facă ieşiri năvalnice şi să străbată drumurile Iudeii, aşa cum îi poruncise regele. |