| 1 | În anul o sută şaptezeci şi doi, regele Demetru şi-a adunat oştile şi s'a dus în Media ca să ceară ajutor pentru lupta lui împotriva lui Trifon. |
| 2 | Arsachis, regele Persiei şi al Mediei, aflând că Demetru intrase în hotarele lui, l-a trimis pe unul din căpitanii săi să-l prindă viu. |
| 3 | Acesta s'a dus şi a înfrânt oştirea lui Demetru; pe el l-a prins şi l-a dus la Arsachis, care l-a pus sub pază. |
| 4 | Ţara lui Iuda a fost liniştită în toate zilele lui Simon. El a căutat binele neamului, stăpânirea lui a fost pe placul tuturor, precum şi mărirea lui, totdeauna. |
| 5 | Pe lângă faptele lui de slavă, a luat Ioppe ca să facă din el un port şi şi-a deschis o cale spre insulele mării. |
| 6 | A lărgit hotarele neamului său şi a ţinut ţara în mână tare. |
| 7 | Pe mulţi robi i-a adus înapoi, stăpân s'a făcut pe Ghezer şi pe Betţur şi pe Cetăţuie din care a scos necurăţiile; nimeni n'a fost care să-i stea împotrivă. |
| 8 | Oamenii îşi munceau în pace pământul, pământul îşi dădea roadele şi pomii câmpiei, fructele. |
| 9 | Bătrânii, aşezaţi în pieţe, nu vorbeau decât de propăşire, iar tinerii se îmbrăcau, a podoabă, cu straie de război. |
| 10 | Cetăţilor le aducea hrană şi le-a făcut întărituri, aşa că faima slavei lui a atins marginea pământului. |
| 11 | Pacea a aşezat-o'n ţară, iar Israel s'a veselit cu veselie mare. |
| 12 | Fiecare şedea sub viţa sa şi sub smochinul său, şi nimeni nu era care să-i înspăimânte, |
| 13 | căci în ţară luptele cu aceştia luaseră sfârşit şi'n zilele acelea regii au fost zdrobiţi. |
| 14 | Pe toţi umiliţii poporului său i-a întărit, plin de râvnă s'a arătat pentru Lege şi l-a stârpit pe tot nelegiuitul şi pe tot vicleanul. |
| 15 | Sfântului locaş i-a dat înapoi slava şi i-a înmulţit sfintele vase. |
| 16 | Când s'a aflat la Roma şi până'n Sparta că Ionatan a murit, mare a fost întristarea; |
| 17 | dar când au aflat că Simon, fratele său, devenise mare preot în locul lui şi că stăpânea cu putere ţara şi cetăţile ce se aflau în ea, |
| 18 | i-au scris – pe tăbliţe de aramă – să înnoiască şi cu el prietenia şi alianţa pe care le încheiaseră cu Iuda şi Ionatan, fraţii săi. |
| 19 | Citirea s'a făcut în faţa adunării din Ierusalim. |
| 20 | Şi iată copia scrisorii pe care au trimis-o Spartanii: „Cârmuitorii şi cetatea Spartei către Simon, mare preot, către bătrânii, preoţii şi către tot poporul Iudeilor, fraţii lor, salutare! |
| 21 | Solii trimişi la poporul nostru ne-au încunoştinţat despre slava şi cinstea voastră, iar noi ne-am bucurat de venirea lor. |
| 22 | Printre hotărârile poporului nostru am înscris ceea ce au spus ei, adică: Numeniu, fiul lui Antioh, şi Antipator, fiul lui Iason, soli ai Iudeilor, au venit aici ca să înnoiască prietenia care îi leagă de noi. |
| 23 | A fost plăcerea poporului de a-i primi pe aceşti oameni cu cinste şi de a pune copia cuvintelor lor în arhivele obşteşti, pentru ca poporul Spartei să le păstreze în amintire. O copie a acesteia a fost scrisă pentru Simon, marele preot“. |
| 24 | După aceasta, Simon l-a trimis pe Numeniu la Roma cu un mare scut de aur în greutate de o mie de mine a, spre a întări alianţa făcută cu ei. |
| 25 | Când poporul a aflat aceasta, a zis:„Ce fel de mulţumiri le vom da noi lui Simon şi fiilor săi? |
| 26 | Căci el s'a dovedit a fi tare pe picioarele lui, el şi fraţii săi şi casa părintelui său; el i-a alungat prin luptă pe vrăjmaşii lui Israel şi i-a statornicit acestuia libertatea“. Şi au scris aceasta pe tăbliţe de aramă, pe care le-au aşezat pe stâlpi în muntele Sion. |
| 27 | Şi iată copia acestei scrieri: „În ziua a optsprezecea din luna Elul b a anului o sută şaptezeci şi doi, adică în cel de al treilea an al lui Simon, mare preot, în curtea de dinafară a templului c, |
| 28 | în marea adunare a preoţilor, a poporului, a mai-marilor neamului şi a bătrânilor ţării, am însemnat ceea ce urmează: |
| 29 | În timpul numeroaselor lupte care au avut loc în ţara noastră, Simon, fiul lui Matatia, coborâtor din fiii lui Ioiarib, precum şi fraţii săi, au înfruntat primejdia şi s'au îndreptat împotriva vrăjmaşilor neamului lor – pentru ca templul şi legea să rămână neclintite –, aducând astfel o mare cinste neamului lor. |
| 30 | Ionatan, după ce şi-a adunat neamul laolaltă şi a devenit marele lui preot, li s'a adăugat alor săi d. |
| 31 | Vrăjmaşii au vrut să cuprindă ţara şi să pună mâna pe sfântul locaş. |
| 32 | Atunci s'a ridicat Simon, care s'a luptat pentru neamul său; şi mult a cheltuit din propriile lui avuţii, a dat arme vitejilor războinici ai neamului său şi le-a plătit simbrie. |
| 33 | A întărit cetăţile Iudeii, precum şi Betţurul, cel de la hotarul Iudeii, unde mai înainte se aflau armele vrăjmaşilor, şi a aşezat acolo, de pază, o oaste de Iudei. |
| 34 | A întărit Ioppe, cel de la mare, şi Ghezerul de la hotarele Azotului, în care mai înainte locuiau duşmanii, şi a aşezat acolo Iudei şi le-a dat tot ceea ce le era de trebuinţă. |
| 35 | Poporul a văzut credincioşia lui Simon şi slava pe care el hotărâse să i-o aducă neamului său şi l-a pus să-i fie cârmuitor şi mare preot; aceasta, de dragul faptelor lui şi de dragul dreptăţii lui şi al credincioşiei pe care el o păstrase faţă de neamul său şi pentru că el se străduia în toate chipurile să-şi înalţe poporul. |
| 36 | În zilele lui, totul a propăşit în mâinile sale, până într'acolo încât păgânii au fost alungaţi din ţară, precum şi cei ce se aflau în cetatea lui David, în Ierusalim, din care ei îşi făcuseră o Cetăţuie de unde năvăleau pângărind împrejurimile templului şi făcând foarte mult rău sfântului locaş. |
| 37 | Şi a aşezat acolo ostaşi iudei şi a întărit-o pentru liniştea ţării şi a oraşului şi a înălţat zidurile Ierusalimului. |
| 38 | Pentru aceasta, regele Demetru i-a întărit vrednicia de mare preot; |
| 39 | l-a făcut ca pe unul din prietenii săi şi l-a cinstit cu mare slavă, |
| 40 | de vreme ce aflase că Romanii îi numeau pe Iudei fraţi, aliaţi şi prieteni, şi că-i primiseră cu cinste pe solii lui Simon |
| 41 | şi că Iudeii şi preoţii hotărâseră ca Simon să le fie pe'ntotdeauna cârmuitor şi mare preot până ce se va ridica un profet vrednic de crezare, |
| 42 | să le fie comandant de oştire, să aibă grijă de templu, să-i numească chiar el pe cei ce se vor îndeletnici cu lucrările lui, cu trebile ţării, cu armele şi cu cetăţile întărite; |
| 43 | (să aibă grijă de templu) e, să fie ascultat de către toţi, toate înscrisurile ţării să fie făcute în numele său, iar el să se îmbrace în porfiră şi'n podoabe de aur. |
| 44 | Nimănui din popor sau dintre preoţi nu-i este îngăduit să încalce vreuna din aceste hotărâri, nici să se împotrivească poruncilor pe care el le va da, nici să facă în ţară vreo adunare fără încuviinţarea lui, şi nici să se îmbrace în porfiră ori să poarte agrafă de aur. |
| 45 | Oricine se va împotrivi acestor hotărâri sau va încălca vreuna din ele, acela va fi vrednic de pedeapsă. |
| 46 | Întregul popor a socotit de bine să i se dea lui Simon dreptul de a lucra potrivit acestor hotărâri. |
| 47 | Simon s'a învoit şi a socotit că e bine ca el să fie mare preot şi comandant de oaste şi etnarh f al Iudeilor şi al preoţilor şi să fie în fruntea tuturor“. |
| 48 | S'a poruncit ca această însemnare să fie scrisă pe tăbliţe de aramă, acestea să fie aşezate în curtea templului, la vedere, |
| 49 | iar copiile lor să fie puse în vistierie, spre a fi la îndemâna lui Simon şi a fiilor săi. |