Unităţi de măsură şi monede menţionate în Sfânta Scriptură

În perioada scrierii cărţilor biblice, măsurile de lungime, de capacitate şi de greutate, precum şi monedele întrebuinţate de poporul evreu, au suferit multe schimbări, atât ca denumire, cât şi ca valoare. Aceste schimbări, întâlnite şi la celelalte popoare din antichitate, au fost impuse fie de evoluţia situaţiei economice din ţară, fie de schimburile comerciale cu popoarele vecine. Pentru multe din aceste denumiri, de mult dispărute, nu s'au putut găsi cuvinte corespunzătoare în limba română; din această cauză, ele au fost fie transcrise aproape întocmai, fie traduse prin denumiri generale, ca: măsuri, coşuri, baniţe etc. Tabelele de mai jos indică valorile acestor unităţi de măsură:

Măsuri de lungime

deget	1,75	cm
lat de palmă	0,75	cm
palmă	22,50	cm
cot	45	cm
braţ	1,85	m
picior	32	cm
pas	1,75	m
prăjină (trestie)	2,88	m
stadiu	185	m
milă	1,5	km

Măsuri de capacitate

Pentru cereale:

omer 364    l

nebel 225    l

efă    36,4 l

baniţă 15 l

Pentru lichide:

omer 364    l

măsură    36,4 l

hin        6,06 l

log        0,50 l

Măsuri de greutate

talant	34,272	kg
mină	571,200	g
siclu	5,712	g
gheră	0,571	g
livră romană	327,450	g

Monede
Valoarea de schimb a monedelor depindea de natura şi greutatea metalului din care erau confecţionate. În epoca patriarhilor se practica schimbul în natură, produsele fiind evaluate prin cântărire. Trecerea la sistemul monetar s'a făcut treptat, încheindu-se abia în epoca profeţilor. La început, aurul şi argintul folosite ca mijloc de schimb circulau în forme şi dimensiuni variate; pentru a li se stabili valoarea, trebuiau cântărite de fiecare dată. De aceea, denumirile măsurilor curente de greutate s'au dat şi celor dintâi monede propriu-zise. După ce forma şi greutatea acestora s'a standardizat (începând din sec. VII î. H.), n'a mai fost nevoie de cântărirea lor. Denumirile şi valorile monetare menţionate în Sfânta Scriptură se prezintă astfel:

	Din aur	Din argint
siclu	11,424 g	14,54 g
statir	8,60 g	–
dinar (drahmă)	–	4,55 g
mină	571,200 g	727,00 g
talant	34,272 kg	43,62 kg

Codrantul, leptaua, asariul şi obolul, mici subdiviziuni monetare din aramă, unele cântărind sub 1 gram, serveau la darea restului şi la micile cumpărături zilnice.

Mina (= 50 sicli = 2000 drahme) şi talantul (= 3000 sicli = 12000 drahme) nu erau monede, ci denumiri ale sumelor monetare mari.

Puterea de cumpărare a acestor monede, pe vremea Mântuitorului, rezultă din informaţia că dinarul reprezenta salariul zilnic al unui muncitor agricol (Mt 20, 13) şi asigura întreţinerea unui om pe timp de 24 ore (Mt 20, 2, 9, 10, 13; Lc 10, 35; Mc 14, 5 etc.).