EVANGHELIA ZILEI
SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE
ÎN PREA LUMINATA
DUMINICĂ A PAŞTILOR


Evanghelia de la Ioan
(I, 1-17)

ntru'nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era.
  Acesta era dintru'nceput la Dumnezeu;
  toate printr'Însul s'au făcut şi fără El nimic nu s'a făcut din ceea ce s'a făcut.
  Viaţă era într'Însul, şi viaţa era lumina oamenilor;
  şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o.
  Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
  Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
  Nu el era Lumina, ci să mărturisească despre Lumină.
  Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul.
  În lume era şi lumea printr'Însul s'a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
  Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
  Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu,
  cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s'au născut.
  Şi Cuvântul trup S'a făcut şi S'a sălăşluit întru noi; şi noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
  Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: „Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mine înaintea mea S'a plinit, fiindcă mai înainte de mine era.
  Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit şi har pentru har,
  căci legea prin Moise s'a dat, dar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit.

Din Proverbele lui Solomon
Pr 12, 22
Dreptului nu-i place nimic din ceea ce e strâmb,
dar cei necredincioşi se vor umple de rele.
Pr 1, 20–33
Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul
şi pe uliţe vorbeşte deschis,
pe coamele zidurilor îşi face vestirea,
la porţile celor puternici se aşază
şi la porţile cetăţii cu îndrăznire grăieşte:
– Atâta timp cât nevinovaţii vor ţine de mână dreptatea,
ei nu vor fi ruşinaţi;
dar nemintoşii poftitori de batjocură,
necredincioşi făcându-se, au urât priceperea
şi vinovaţi s'au făcut spre mustrare.
Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi
şi am să vă învăţ cuvintele mele.
Că am strigat şi nu m'aţi ascultat,
şi v'am întins cuvinte şi nu aţi luat aminte;
ci sfaturile mele le-aţi defăimat
şi mustrările mele nu le-aţi luat în seamă.
De aceea şi eu voi râde la nimicirea voastră
şi mă voi veseli când vă va veni pieirea
şi când fără de veste va da peste voi huietul
şi când ca un vifor se va'ntâmpla surparea
sau când vor da peste voi necaz şi împresurare,
sau când cu vuiet veţi pieri.
Atunci voi mă veţi chema şi eu nu voi auzi,
cei răi mă vor căuta şi nu vor da de mine;
pentru că ei au urât înţelepciunea,
iar frica de Dumnezeu nu şi-au ales-o,
nici la sfaturile mele n'au vrut să ia aminte,
iar mustrările mele le-au batjocorit.
De aceea mânca-vor ei din roadele purtării lor
şi de necurăţia lor vor fi sătui;
strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide
şi proba de foc{i-01} îi va nimici pe cei necuraţi.
Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălăşlui
şi fără spaima răului va avea odihnă.