— se numeşte untdelemnul binecuvântat cu care preotul unge trupul celui ce urmează a primi botezul (ungerea prebaptismală). Acest untdelemn este sfinţit chiar atunci sau mai înainte, printr-o rugăciune specială de binecuvântare. Din el se toarnă mai întâi câteva picături, în formă de cruce, în apa din cristelniţă, apoi se unge, prin semnul crucii, trupul pruncului, în părţile şi cu formulele prevăzute în Molitfelnic. După aceasta se face imediat afundarea de trei ori în apa din cristelniţă, rostindu-se formulele rituale ale botezului, după care copilul este pus în braţele naşului, care ţine pe mâini o pânză albă (vezi şi crijma ); naşul aşează copilul pe o masă alăturată şi aici, citind rugăciunea, preotul îl unge pe noul botezat cu Sf. Mir, în chipul sf. cruci, la ochi, frunte, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, zicând: „Pecetea darului Sfântului Duh, Amin!“. Continuând ritualul botezului, el devine creştin adevărat, un nou Hristos adică „uns al Domnului“ (gr. χριστός — hristos = uns); ungerea făcută în semnul Sfintei Cruci este o pecetluire a membrilor Bisericii lui Hristos. Ungerea părţilor principale ale trupului înseamnă sfinţirea simţurilor: frunte, ochi, nări, gură şi urechi; sfinţirea inimii şi a voinţei (ungerea pieptului şi a spatelui); pentru sfinţirea faptelor şi căilor vieţii creştinilor (prin ungerea la mâini şi picioare). Formula sacramentală a ungerii — „Pecetea darului Sfântului Duh“ — este luată de la Sf. Apostol Pavel: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi... şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre“ (II Corinteni 1, 21-22) (vezi şi mirungerea ). Scopul ungerii la botez, la săvârşirea diferitelor ierurgii şi la miruitul (pe frunte) după Liturghie simbolizează participarea celui ce a primit ungerea la viaţa în Hristos şi alungarea demonilor, a duhurilor rele, a păcatului; actul ungerii e însoţit de rugăciune şi invocarea numelui lui Dumnezeu.