— credinţă religioasă la anumite popoare primitive, care consideră că anumite fiinţe şi lucruri sunt sacre şi, aparţinând domeniului divin al zeilor, ele sunt interzise profanilor, sunt „tabu“ (interzis) iar încălcarea acestei interdicţii aduce mari nenorociri şi pedepse. Tabu sunt obiectele de cult, preoţii, regii, nobilii (consideraţi ca descendenţi din zei). Clasele sociale considerate „tabu“ au speculat această credinţă spre a-şi apăra poziţiile şi averile, intimidând poporul. Totuşi, adesea tabuurile, la populaţiile primitive, erau legate de viaţa morală, de igienă şi educaţie, privind relaţiile juridice dintre indivizi şi dintre triburi. Astfel erau, de exemplu, interdicţiile din viaţa de familie privind adulterul, incestul etc. „Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii“, spune Sf. Apostol Pavel (Romani 2, 14).