— cartea sfântă de bază a religiei mozaice în care este cuprins Pentateuhul (cele cinci cărţi ale lui Moise: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul), cât şi cărţile profetice şi hagiografice. Tora scrisă cuprinde cele 39 de cărţi sacre, canonice, fixate de canonul biblic iudaic, la care fariseii au adăugat şi Tora orală (Mişna şi Talmudul), care e tot de inspiraţie divină, dar a fost fixată în scris mai târziu. Saducheii nu au acceptat Tora orală, ci numai pe cea scrisă de Moise (Pentateuhul), cărţile profetice şi hagiografice. Rabinii iudei considerau Tora nu numai o carte sfântă, ci un fel de fiinţă divină, care a fost creată de Dumnezeu cu două mii de ani înainte de creaţiune. Rolul acestei cărţi a fost de sfătuitor al lui Dumnezeu însuşi. Aşa gândeau şi musulmanii despre Coran.