(ῥιπίδιον, τό — to ripidion, de la ῥιπίς, ἡ — ripis, i = pană; lat. tiabellum)

— obiect liturgic, în forma unui evantai rotund, cu mâner, făcut din metal, cu care diaconii, mai ales la liturghia arhierească, apără Sfintele Daruri, ca sa nu cadă ceva impur peste ele, în timpul sfinţirii. Ripidele sunt făcute în forma unor aripi, simbolizând pe heruvimii şi serafimii (îngeri) care stau în chip nevăzut în jurul tronului slavei lui Dumnezeu şi în jurul Sfintei Mese, ocrotind Sf. Daruri. Ripidele amintesc şi pe cei doi heruvimi care străjuiau chivotul Legii din Sfânta Sfintelor, în templul lui Solomon (II Paralipomena 3,10-13), precum şi pe heruvimii cu ochi mulţi şi pe serafimii cu şase aripi din viziunea lui Isaia (Is. 6, 1-2) şi a Sf. Ioan, în Apocalipsă (Apoc. 4, 6-8).