Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » psaltire Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

psaltire

(ψαλμός, ὁ — psalmos, o = cântare, odă şi ψαλτήριον, τὁ — psaltirion = instrument muzical de acompaniat; βίβλος ψάλμον — biblos psalmon = Cartea Psalmilor; lat. Psalmorum liber sau Psalterium)
— este una din cărţile Vechiului Testament care a constituit prima formă de cântare în cultul creştin. Cântarea psalmilor alterna cu lecturile biblice, fapt care explică şi gruparea lor pe capitole numite catisme (vezi catisme ). Psalmii se cântă mai mult la slujbele Vecerniei şi Utreniei. Psaltirea cuprinde cele mai frumoase imne de slăvire a lui Dumnezeu, ceea ce explică şi folosirea frecventă atât în cult, cât şi ca lectură de pietate creştină. O dovadă o constituie şi faptul că Psaltirea este una dintre cărţile de cult cu cea mai veche traducere cunoscută în limba română (manuscrisele cunoscute sub numele de: Psaltirea Şcheiană şi Psaltirea Voroneţiană, din sec. XVI) şi printre primele tipărituri româneşti (Psaltirea lui Coresi, 1570). Psaltirea este una din cărţile biblice cel mai mult şi de timpuriu tradusă în limba latină şi încadrată în literaturile europene, încă din sec. IV, Fericitul Ieronim face trei traduceri ale Psaltirii: Psalterium Romanum (383), Psalterium Gallicanum (387), cea mai răspândită, şi Psalterium iuxta Hebreos (393). Se crede că şi pentru primii creştini români s-a tradus Psaltirea sau părţi din ea. Dovadă de posibilă existenţă a unor astfel de texte vechi la români sunt cuvintele pe care traducătorii textelor maramureşene (Psaltirea şcheiană, Psaltirea voroneţeană şi celelalte) nu le puteau lua din lb. slavonă, unde nu existau, şi nici din limbajul viu, unde nu se foloseau, ci ele le-au parvenit prin copii din traduceri vechi, existente înainte de adoptarea alfabetului slavon. Traducătorii le-au acceptat ca tradiţionale şi necesare (ex. cuvinte de origine tracă: părătare, vence, prevence, agru etc. şi din limbaj autohton, căci nu se află nici în limba latină şi sunt folosite alături de latinisme), dovadă că încă în timpul formării limbii române s-au efectuat şi traduceri de texte liturgice, necesare pentru atragerea la creştinism. Descoperirea arheologică dintr-un cimitir al Bisericii copte din Egipt (în apropiere de piramidele de la Giseh), a unei Psaltiri în lb.coptă, datând din sec. IV creştin (şi care în 1922 a fost expusă la Muzeul Bisericii Copte din Cairo), arată valoarea pe care această carte a avut-o întotdeauna pentru pietatea şi cultul creştin, care a impus traducerea ei în limbile naţionale, nu numai în lb. greacă şi latină.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact