Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » predica Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

predica

(lat. praedico,-are,-avi,-atum = a face cunoscut, a spune cu glas tare, a spune pe faţă cu alţii, a lăuda; gr. διδαχή, ἡ κήρυγμα, τό — didahi, kirigma = predică)
— cuvântare, vorbire cu scop de instruire. Predica este, în cadrul cultului creştin, un mijloc direct de a transmite învăţătura evanghelică şi de a face instruirea religioasă a credincioşilor. Ea a fost practicată de Mântuitorul de-a lungul celor trei ani ai activităţii Sale şi preluată de Apostoli ca mijloc de propovăduire a Evangheliei. Predica are caracter catehetic şi omiletic, adică de învăţare a adevărurilor religios-morale, prin explicarea textelor Sfintei Scripturi, spre a fi înţelese şi a forma convingeri creştine. Epistolele pe care Apostolii le trimiteau diferitelor comunităţi creştine constituie textul primelor predici creştine, fiind şi izvor de predică, deoarece, atunci când era cazul, ele mai trebuiau să fie şi explicate (interpretate). Acest caracter de exegeză (de analiză şi interpretare) a textului biblic l-a păstrat până azi, într-o mare măsură, predica în Biserica noastră (ex. Cazaniile). După decretarea libertăţii creştinismului, în sec. IV, predica va cunoaşte o înflorire atât de mare, încât reprezentanţii ei au rămas neegalaţi până azi: Sf. Ioan Hrisostomul (Gură de Aur), Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Chiril al Ierusalimului, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Grigorie cel Mare-Dialogul, Fericitul Augustin şi alţii, care au ilustrat epoca de aur a Bisericii. Predica a fost integrată în cult chiar de la începutul vieţii creştine şi era legată de citirea Evangheliei. După ce ascultau Evanghelia şi predica, cei care se pregăteau pentru primirea botezului trebuiau să părăsească biserica, deoarece, nefiind botezaţi, nu puteau participa şi la săvârşirea Sfintei Jertfe. Aceştia erau catehumenii (vezi catehumenii ) şi până azi au rămas, în încheierea Liturghiei catehumenilor (cum se numeşte prima parte a Sfintei Liturghii) cuvintele: „Cei chemaţi ieşiţi“ (adică cei chemaţi pentru a se pregăti să primească botezul). După ce catehumenatul a luat sfârşit, prin extinderea pedobaptismului (adică botezul copiilor), predica s-a deplasat din cadrul Liturghiei catehuimenilor în cadrul Liturghiei credincioşilor, până chiar spre sfârşind ei (în timpul împărtăşirii liturghisitorilor sau îndată după aceasta). Deşi azi dispoziţiile Sf. Sinod al Bisericii noastre cer ca predica să se ţină îndată după Evanghelie, totuşi ea este ţinută în multe biserici la sfârşit.


Site-ul Sfaturi Ortodoxe
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact