Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » panahida Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

panahida

panihida

— este o slujbă pe care preotul o săvârşeşte la casa celui mort, fie în ziua morţii, fie în fiecare zi până la înmormântare. Este o slujbă premergătoare slujbei înmormântării (de la gr. παννυχίς — pannihis, format din πάς — pas = tot, νύξ — nix = noapte şi ἄδω — ado = cânt); înseamnă priveghere sau slujbă de noapte, deoarece înlocuieşte priveghiile, adică rugăcinile şi cântările din timpul nopţii pe care credincioşii le făceau odinioară la căpătâiul celor morţi, care erau îngropaţi numai noaptea, de teama persecuţiilor (Sf. Ioan Hrisostom, Omilie la martiri: „Aţi prefăcut noaptea în zi, prin sfintele privegheri“ — διά των παννυχίδων τῶν ἱερῶν — dia ton pannihidon ton ieron — P.G.L., col. 665). Panihida, sau parastasul pe scurt, se numeşte şi slujba pe care preotul o face la casa mortului după ce revine de la înmormântare: el binecuvintează aici pomana sau praznicul mortului, pomană ce se numeşte şi Comand (în Transilvania şi Moldova); acest praznic este o rămăşiţă a vechilor agape (mese frăţeşti) care, la creştinii din primele veacuri, însoţeau înmormântările şi care, într-un fel, reprezintă o prelungire sau supravieţuire a vechilor ospeţe funerare („convivia funebralia“) din vechile religii greco-romane. Acum preotul citeşte şi molitfa (rugăciune specială prevăzută în Molitfelnic) pentru sufletul mortului. În unele părţi din Transilvania şi Bucovina, înainte de parastas, preotul face sfinţirea cea mică a apei cu care stropeşte casa şi pe cei de faţă (o sfeştanie); e o reminiscenţă a lustraţiilor (curăţiri) păgâne şi iudaice, bazate pe ideea că atingerea de cadavre pângăreşte şi, deci, trebuie curăţiţi cei care s-au atins de ele. În timpul cât mortul stă în casă sau în biserică, pe lângă Panihida reglementară se obişnuieşte, în unele părţi, să se citească de către preot, la capul mortului, aşa-numiţii stâlpi; slujba numită stâlpi constă în citirea unor pericope, din cele patru Evanghelii. Unii preoţi citesc din Evangheliar toate pericopele dintre Paşti şi înălţare, alţii numai Evangheliile morţilor pentru toate zilele săptămânii, alţii patimile Domnului sau pe cele din rânduiala Maslului, iar alţii cele 11 Evanghelii ale învierii, care se citesc duminica la Utrenie, şi ale Molitfelnicului, sub titlul: „Evanghelii ce se citesc la stâlpi“ (ediţia Molitfelnic, 1971 şi Panihida, ed. Bucureşti, 1967). Evangheliile acestea se intercalează de obicei între ectenie şi rugăciunile de dezlegare din rânduiala Panihidei (E.B.LS, 1980, p. 475-476, 483). Panihida se numeşte şi cartea bisericească cuprinzând slujba înmormântării şi alte slujbe care se săvârşesc pentru cei morţi (pomeniri, parastase); iniţial această carte a făcut parte din Molitfelnic. În 1948 a apărut prima filadă a Panihidei (text independent de Molitfelnic) cu titlul: ,, Panihida, cuprinzând şi slujbele înmormântării, precum şi alte slujbe ce se săvârşesc de către preot pentru cei răposaţi“. În ediţia din 1967, la Panthida se adaugă (tot din Molitfelnic) slujbele: Rânduiala pentru înmormântarea preoţilor şi diaconilor de mir, Rânduiala înmormântării călugărilor, Rânduiala binecuvântării şi sfinţirii crucii ce se aşează la mormânt, Rânduiala ce se săvârşeşte pentru pomenirea morţilor, la trei zile, la 9 zile, la trei săptămâni de la ziua morţii, Ridicarea Panaghiei pentru cei răposaţi. Ultimele două slujbe au fost incluse în Panihida din cărticica Rânduiala ridicării Panaghiei, care apăruse mai de mult, în numeroase ediţii, publicate de Iacov Antonovic, episcop al Huşilor. Tot în ediţia Panihidei din 1967 s-au mai adăugat 15 pericope evanghelice, sub titlul: Alte Evanghelii care se pot citi ca adaos şi podoabă la stâlpi, precum şi în drum spre locul de veci; aceste 15 pericope au fost luate din Evanghelia apărută în 1964.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact