(lat. pontifex = mare preot, preot la romani)

— cel mai înalt grad în ierarhia clericală în toate religiile; folosit la catolici pentru a denumi un demnitar eclesiastic (ex.: papa e numit pontiful Bisericii Catolice). Pontiful era, la romani, membru al celui mai important colegiu religios. Preşedintele acestui colegiu era pontifex maximus, marele preot, cel care a rămas în tot timpul imperiului roman şeful suprem al cultului religios. În afară de îndatoririle lor religioase (sacrificiile pentru zeităţi), pontifii asistau pe magistraţi în îndeplinirea anumitor acte rituale în cadrul ceremoniilor religioase.