(πολύ — poli = mult, şi χρόνος, ὁ — hronos = timp, mult timp, mulţi ani)

— se numeşte partea finală a slujbei Tedeum. În acest moment al slujbei, preotul iese în faţa uşilor împărăteşti şi, ţinând în mâna dreaptă Sf. Cruce, rosteşte de trei ori urarea „Mulţi ani trăiască!“, ridicând în sus Sf. Cruce; cele trei urări se rostesc: cea dintâi pentru cârmuitorii ţării, a doua pentru căpeteniile bisericeşti (ierarhul locului, patriahul sau membrii Sfântului Sinod), iar a treia urare o face pentru cei de faţă şi tot poporul. La fiecare urare răspunde corul (cântăreţul şi poporul din biserică): „Mulţi ani trăiască!“