Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » potir Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

potir

(ποτήριον, τό, κάλυξ, ἡ — potirion, kalix; lat. calix = cupă)
Sf. Potir — este un vas liturgic, de forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, de mărimi diferite, făcut din metal preţios (aur sau argint aurit); este un obiect sfânt, în care se pune vinul şi apa pregătite la proscomidie şi sfinţite în timpul sf. liturghii pentru împărtăşirea clericilor şi poporului credincios. În trecut, denumirea „potirion“ se referea mai mult la conţinut, adică la vinul euharistic sau la Sf. Sânge vărsat de Iisus pe cruce, la răstignirea Sa (Corinteni 10, 16); pentru vasul în sine se foloseau şi alţi termeni: κάλυξ — calix, κύπελλον — chipellon ş.a. Calix e termenul consacrat în latina bisericească pentru potirul liturgic şi s-a transmis în diverse forme în limba popoarelor de creştinism roman (fr. calice, spaniol caliz, englez chalice), dar potir, potirion (termenul grecesc folosit de Sfinţii evanghelişti, şi care se referea la potirul folosit de Iisus la Cină), s-a impus în vocabularul liturgic din Biserica Ortodoxă. Pentru sfinţenia conţinutului său, după prefacerea Darurilor la sf. liturghie, potirul devine sfânt, iar Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti i-au dat cele mai alese atribute: sfânt, mistic, duhovnicesc, împărătesc (basilicon) mântuitor (sotirion) ş.a. În vechime, când numărul credincioşilor care se împărtăşeau era foarte mare, se întrebuinţau mai multe potire, dar treptat, în Răsărit, s-a stabilit un singur potir la liturghie, pentru a se sublinia, prin împărtăşirea tuturor credincioşilor dintr-un singur potir, unitatea Sângelui şi comuniunea spirituală a celor care se împărtăşeau. La unele biserici se întrebuinţează însă şi azi unele pahare mai mici, de forma potirului, ca „potire de serviciu“, pentru împărtăşirea bolnavilor şi bătrânilor care nu se pot deplasa la biserică, precum şi împărtăşirea simbolică a mirilor la slujba cununiei. În Apus existau, în trecut, potire neliturgice, care: se foloseau ca ornamente şi care erau de mari dimensiuni. Ele se foloseau ca ornamente, fiind suspendate cu un lanţ în biserici şi în marile catedrale. Materialele folosite pentru potire au fost diferite: lemn, piatră, fildeş, marmură, onix, alabastru, sticlă, aur, argint, şi se împodobeau cu picturi şi basoreliefuri, reprezentând scene sfinte ori flori, vegetale şi forme geometrice, încrustate cu emailuri şi pietre scumpe. Adevărate opere de artă, asemenea potire vechi, datând din diferite secole, se pot vedea astăzi în muzee (Liturgica generală, Bucureşti, ed. a II-a. 1993.).


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact