(lat. nimbus, de la rădăcina nemb, formă veche nembus)

— însemna nour, pulbere, nour luminos ce înconjura pe zei (Virgilius). În pictura bisericească, „nimbul“ este un cerc (sau triunghi) luminos auriu, ce înconjoară capul sfinţilor. Toate icoanele creştine ortodoxe se pictează cu nimbul de sfinţenie ce înconjoară chipul Mântuitorului şi al tuturor sfinţilor.